Treaba cu fericirea

Dacă îi întrebi pe budiști, fericirea înseamnă evitarea suferinței. Dacă îl întrebi pe câinele nostru, fericirea înseamnă un os cu ceva carne pe el, ros lângă oamenii tăi, în sânul haitei tale. Dacă mă întrebi pe mine, fericirea e glasul copilului meu. Orice zice, oricând, oricât.

În toate momentele de fericire, normalul îmi părea prea puțin iar excesul îl resimțeam tot timpul prea târziu. Ăsta mi-a fost ritmul, de când mă știu. Până la nașterea lui Filip. De atunci trăiesc într-un exces continuu. De oboseală, de râsete, de griji, de strâns jucării și haine, de pupat și de iubit.

Channing Pollock zicea cândva că fericirea este o stație între prea puțin și prea mult. Așa o fi. Eu nu știu să iubesc cu măsură oricum și nici să fiu fericită cu măsură. Din cauza asta am tahicardie des. Medicul vrea să-mi reducă din bătăile inimii, pe mine mă interesează doar să bată cu sens. Continue reading “Treaba cu fericirea”

În același timp în jurul lumii

De când mă știu, îmi place să-mi iau câte 5 minute odată la câteva zile, în care să mă gândesc câte minunății se întâmplă FIX în acel moment în întreaga lume.

E ora 9:00 dimineața într-o duminică ploioasă de mai, aici în Cluj-Napoca, în timp ce eu scriu acest articol. FIX în acest moment undeva în lumea asta mare se naște un viitor președinte care va face lucruri mărețe. FIX în acest moment în altă zonă a lumii doi oameni se duc la culcare certați și alți doi oameni cu siguranță se duc la culcare îmbrățișați. FIX în acest moment cineva, altcineva scrie ceva tare frumos și altcineva moare. FIX în acest moment cineva își ține pentru prima dată bebelușul în brațe și altcineva își tine pentru ultima dată copilul în brațe. FIX acum cineva stă fericit pe WC și altcineva mănâncă cu poftă un mic-dejun, un prânz sau o cină absolut delicioasă. FIX acum cineva moare de foame.

Tot ce ne putem imagina și cu siguranță mii de lucruri pe care nu ni le putem imagina, toate se întâmplă deja FIX acum undeva pe acest Pământ.

Când am văzut cartea În același timp în jurul lumii, a fost ca și cum cineva mi-a luat gândurile și le-a pus într-o minunată carte pentru copii. Toate scurtele mele meditații de adult, felul meu de a mă conecta la lumea în care trăiesc, de a-mi exersa empatia și răbdarea, au fost transformate în imagini fantastic de frumoase și traduse în meditații numai bune pentru copii.  Continue reading “În același timp în jurul lumii”

The Alpacas

Când vine vorba de pasiuni, ele te consumă fie că alegi să le urmezi, fie că nu. Asta am văzut mereu în jurul meu. Fie îți urmezi visul și te lași consumat de el, fie alegi să amâni inevitabilul și te lași consumat de ne-trăirea visului. Pasiunea are ea felul ei de a ieși la suprafață oricum, mai devreme sau mai târziu.

Andrei este unul dintre oamenii care și-a dat seama la timp care este menirea și talentul său pe acest pământ și acum se lasă ghidat de visul lui. Pe Andrei l-am cunoscut în timpul liceului, în Reșița, orașul în care am crescut amândoi. Aproape că nu am nicio amintire legată de el care să nu implice și o chitară. A avut mereu o voce minunată iar chitara părea să fie doar prelungirea naturală a mâinilor lui. Andrei locuiește acum în Londra, unde a înființat o trupă care se numește The Alpacas. Am povestit cu el despre muzică, aceasta fiind pentru el calea spre sens și spre oameni. Continue reading “The Alpacas”

O să scriu o carte pentru tine, mami. Și cartea de la care a pornit totul.

Ne-am pus de ceva vreme în pat. Am terminat de citit Cadoul gărgăriței Suzette și am terminat și de discutat pe seama ei. Dar pruncul nu reușește nicicum să-și găsească liniștea. Are gânduri. Ca în fiecare seară, de altfel.

– Vreau să-ți fac și eu un cadou de Paște, mami. Așa ca Iepurașul.
– Oh, puiule, ce frumos gândești. Dar să știi că nu am nevoie de nimic. Uite, poți să îmi oferi mulți, mulți pupici. Știi că nu mă satur de ei niciodată.
– Nu. Zice el îmbufnat.

Se întoarce cu spatele la mine și se strânge tot, tot, să se facă cât mai mic. Știe bine că îl înconjor tot și-l acopăr cu brațele mele dacă se pune în poziția asta.

– N-ai înțeles… continuă el după o vreme. Continue reading “O să scriu o carte pentru tine, mami. Și cartea de la care a pornit totul.”

Câștigăm împreună sau murim singuri, separat?

Astăzi în Sri Lanka peste 200 de oameni au murit și peste 400 au fost grav răniți pentru că încă un grup de oameni (nu se știe deocamdată cine) a decis că singura cale e violența. 200, 400. Sună sec, sună a numere și nimic mai mult. Sună clar a ceva ce nu ni se poate întâmpla nouă niciodată. Greșit. Sri Lanka nu se aștepta la așa ceva, așa cum cu siguranță nu se așteaptă nici România, țara în care nu suntem niciodată pregătiți să ningă în decembrie.

Sună a treabă cu care noi nu avem de-a face și mai mult, pentru care nu putem face nimic. Doar că putem. Continue reading “Câștigăm împreună sau murim singuri, separat?”

Familiile sunt fericite când cuplul este fericit

Nu există familie fericită acolo unde cuplul nu este fericit. Sunt sigură de afirmația asta și bag mâna în foc că m-ar sprijini în acest sens orice psiholog sau psihiatru competent din lumea asta mare. Tocmai pentru acest motiv, atunci când apar copiii, focusul pe relația de cuplu ar trebui să fie mai mare ca oricând, nicidecum mai mic. Mai mare decât pe educația copilului, mai mare decât pe carierele individuale ale fiecăruia, mai mare decât soarele și luna la un loc. Din TINE și din MINE a pornit familia, doar TU și EU o putem duce mai departe. Dincolo de asta, restul sunt povești. Continue reading “Familiile sunt fericite când cuplul este fericit”

Fericire

Întâi mi-a plăcut. Apoi m-a frustrat. Iar spre final m-a încântat.
Trebuie să ai răbdare pentru personajele din cartea asta. Ele se dezvăluie încet, treptat. Ajungi să le înțelegi cu adevărat după o vreme bună petrecută în compania lor. Iar înțelegerea aceasta se produce așa cum îmi place mie cel mai mult: din lucruri mici. Din replici aparent banale, din reacții față de alte personaje, care sunt trecătoare, sau din gânduri spontane.

”Există un moment când vedem o nouă iubire (…), când posibilitatea iubirii a fost rostită pentru prima oară, dar încă există și posibilitatea de retragere. (…) În orele în care sunt despărțiți, între potențialii iubiți se deschide un spațiu. Este suficient un cuvânt fals sau un pas greșit și totul se poate anula. Sub posibilitatea bucuriei se află frica de rușine.”

“La cine te duci prima dată? Ăsta este primul indiciu al dragostei. Când se întâmplă ceva, fie bun, fie rău, când ridici telefonul sau îți faci loc prin mulțime, la cine vrei cel mai mult să ajungi?”

Continue reading “Fericire”

Om de bine. Lucian Bălănescu

Mi-a fost mereu greu să relaționez cu oameni care sunt extrem de siguri de tot ceea ce cred, care nu au îndoieli și care nu își pun întrebări. Lipsa totală a îndoielilor mi-a părut mereu că ridică un zid între mine și interlocutorul meu. Ca și cum, orice părere așa avea, orice aș dori să trasmit, e mai bine să țin pentru mine, ele oricum neavând sens pentru omul care e atât de sigur și de ferm în ale lui. Da, îndoiala prespune zbatere așa cum bine spune mai jos și Lucian, dar e umană, e caldă și lasă porți deschise altor oameni și ție însuți pentru dezvoltare. Și, cine știe, poate fi realmente utilă, în multe dintre cazuri.

M-am bucurat tare că Lucian a răspuns pozitiv provocării mele legate de acest articol. E un om înzestrat cu credință puternică dar și cu multe îndoieli, pe care, așa cum spune chiar el, le ia foarte în serios. Nu știu voi ce experiență aveți, dar mie mereu mi-a părut greu să găsesc oameni care cred cu putere în Dumnezeu și sunt totuși capabili să discute respectuos, cald, echilibrat și chiar cu interes cu oricine despre acest subiect, inclusiv cu atei sau agnostici. Oameni care nu se opresc la ”crede și nu cerceta”, care merg mai departe și cercetează, citesc, caută să înțeleagă și să cuprindă. Pentru discursul său echilibrat, pentru felul în care își exprimă părerile, pentru munca pe care o face, mi-a plăcut mereu să îl urmăresc pe Lucian în mediul online. Cred că, prin felul lui de a fi și prin pasiunea pe care a ales să o urmeze, este unul dintre oamenii care caută mereu să facă bine celor din jurul lui, în special tinerilor cu care lucrează. Ce face el nu vă spun eu, pentru că descrie el foarte fain mai jos. Continue reading “Om de bine. Lucian Bălănescu”

3 povești cu tâlc pe care mi le amintesc mereu

De când mă știu, mi-au plăcut poveștile. Mi-au plăcut nopțile pline de povești de groază în jurul focului, adolescentă fiind. Mi-au plăcut mereu poveștile cu tâlc pe care le-am folosit de atâtea ori ca trainer pentru a ilustra diferite idei. Și, bineînțeles, îmi plac poveștile pe care i le citesc fiului meu în fiecare zi.

Știu multe povești pe de rost și nu mai știu despre niciuna de unde a venit. Le simt pe toate ca și cum le-aș fi auzit cândva, demult, la gura sobei. De altfel, așa le-am învățat pe toate. Din om în om. Din creier în creier și din suflet în suflet.

Las mai jos trei povestioare cu tâlc, care mie una îmi revin adesea în minte, în diferite situații și pe care le-am găsit mereu a fi minunate. Continue reading “3 povești cu tâlc pe care mi le amintesc mereu”

Om de bine. Andreea Petruț

Oamenii de calitate sunt impresionanți prin felul în care gândesc. Mintea le este cel mai bun aliat și cel mai mare avantaj. Lăsând la o parte proiectele în care se implică, contextul în care se află, căci toate se pot schimba oricând, mintea rămâne mereu acolo (în cele mai multe dintre cazuri) și ea, doar ea poate aduce atât de mult bine nouă înșine și celor din jur. Bine, fie, mintea și o bucată mare de de suflet.

Din asta cred că e compusă Andreea. Dintr-o minte fabuloasă, antrenată, rezilientă, puternică și una bucată imensă de suflet. Asta cred că e ”rețeta” succesului, pentru aceia dintre voi care cred în rețete. Vă veți convinge singuri, citind cele de mai jos. Andreea este consilier al Deputatului Adrian Dohotaru și este implicată trup și suflet în Demos.  Vă reamintesc că nu promovez niciun partid politic (am avut interviuri și cu persoane din alte partide), ci promovez oameni de bine, indiferent care le este ocupația sau care le sunt pasiunile. Andreea este un om fantastic și sunt convinsă că la finalul acestui articol veți simți la fel, chiar dacă o cunoașteți doar așa, virtual. Continue reading “Om de bine. Andreea Petruț”