Flori, Fete sau Băieți

Dacă îi întrebi pe budiști, fericirea înseamnă evitarea suferinței. Dacă îl întrebi pe câinele nostru, fericirea înseamnă un os cu ceva carne pe el, ros lângă oamenii tăi, în sânul haitei tale. Dacă mă întrebi pe mine, fericirea e glasul copilului meu. Orice zice, oricând, oricât.

În toate momentele de fericire, normalul îmi părea prea puțin iar excesul îl resimțeam tot timpul prea târziu. Ăsta mi-a fost ritmul, de când mă știu. Până la nașterea lui Filip. De atunci trăiesc într-un exces continuu. De oboseală, de râsete, de griji, de strâns jucării și haine, de pupat și de iubit.

Channing Pollock zicea cândva că fericirea este o stație între prea puțin și prea mult. Așa o fi. Eu nu știu să iubesc cu măsură oricum și nici să fiu fericită cu măsură. Din cauza asta am tahicardie des. Medicul vrea să-mi reducă din bătăile inimii, pe mine mă interesează doar să bată cu sens. Continue reading “Treaba cu fericirea”

De când mă știu, îmi place să-mi iau câte 5 minute odată la câteva zile, în care să mă gândesc câte minunății se întâmplă FIX în acel moment în întreaga lume.

E ora 9:00 dimineața într-o duminică ploioasă de mai, aici în Cluj-Napoca, în timp ce eu scriu acest articol. FIX în acest moment undeva în lumea asta mare se naște un viitor președinte care va face lucruri mărețe. FIX în acest moment în altă zonă a lumii doi oameni se duc la culcare certați și alți doi oameni cu siguranță se duc la culcare îmbrățișați. FIX în acest moment cineva, altcineva scrie ceva tare frumos și altcineva moare. FIX în acest moment cineva își ține pentru prima dată bebelușul în brațe și altcineva își tine pentru ultima dată copilul în brațe. FIX acum cineva stă fericit pe WC și altcineva mănâncă cu poftă un mic-dejun, un prânz sau o cină absolut delicioasă. FIX acum cineva moare de foame.

Tot ce ne putem imagina și cu siguranță mii de lucruri pe care nu ni le putem imagina, toate se întâmplă deja FIX acum undeva pe acest Pământ.

Când am văzut cartea În același timp în jurul lumii, a fost ca și cum cineva mi-a luat gândurile și le-a pus într-o minunată carte pentru copii. Toate scurtele mele meditații de adult, felul meu de a mă conecta la lumea în care trăiesc, de a-mi exersa empatia și răbdarea, au fost transformate în imagini fantastic de frumoase și traduse în meditații numai bune pentru copii.  Continue reading “În același timp în jurul lumii”

Întâi mi-a plăcut. Apoi m-a frustrat. Iar spre final m-a încântat.
Trebuie să ai răbdare pentru personajele din cartea asta. Ele se dezvăluie încet, treptat. Ajungi să le înțelegi cu adevărat după o vreme bună petrecută în compania lor. Iar înțelegerea aceasta se produce așa cum îmi place mie cel mai mult: din lucruri mici. Din replici aparent banale, din reacții față de alte personaje, care sunt trecătoare, sau din gânduri spontane.

”Există un moment când vedem o nouă iubire (…), când posibilitatea iubirii a fost rostită pentru prima oară, dar încă există și posibilitatea de retragere. (…) În orele în care sunt despărțiți, între potențialii iubiți se deschide un spațiu. Este suficient un cuvânt fals sau un pas greșit și totul se poate anula. Sub posibilitatea bucuriei se află frica de rușine.”

“La cine te duci prima dată? Ăsta este primul indiciu al dragostei. Când se întâmplă ceva, fie bun, fie rău, când ridici telefonul sau îți faci loc prin mulțime, la cine vrei cel mai mult să ajungi?”

Continue reading “Fericire”