Arta văzutului de treaba noastră

”Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”.

Așa zicea John Stuart Mill, părintele filozofiei utilitariste și așa cred și eu cu toată convingerea. Mai pe românește, cred foarte tare în arta de a ne vedea fiecare de treaba noastră. Visez adesea cu ochii deschiși la o lume în care fiecare își vede de treaba lui cu grija de a nu încălca prin asta libertatea sau binele altuia.

A-ți vedea de treaba ta presupune să te ocupi de propria ta fericire, de propriile tale datorii, responsabilități. greutăți și de propriile tale dorințe. Presupune să te ocupi de tine și de familia ta, de oamenii tăi dragi, de relațiile pe care vrei să le cultivi. A-ți vedea de treaba ta presupune să faci o treabă bună acolo unde ești, pentru oricât timp ești, fie că vorbim de serviciu, de un ajutor dat cuiva sau de practicarea unui hobby.

Arta asta uitată și prea des ignorată mai presupune ceva important: Continue reading “Arta văzutului de treaba noastră”

Treaba cu fericirea

Dacă îi întrebi pe budiști, fericirea înseamnă evitarea suferinței. Dacă îl întrebi pe câinele nostru, fericirea înseamnă un os cu ceva carne pe el, ros lângă oamenii tăi, în sânul haitei tale. Dacă mă întrebi pe mine, fericirea e glasul copilului meu. Orice zice, oricând, oricât.

În toate momentele de fericire, normalul îmi părea prea puțin iar excesul îl resimțeam tot timpul prea târziu. Ăsta mi-a fost ritmul, de când mă știu. Până la nașterea lui Filip. De atunci trăiesc într-un exces continuu. De oboseală, de râsete, de griji, de strâns jucării și haine, de pupat și de iubit.

Channing Pollock zicea cândva că fericirea este o stație între prea puțin și prea mult. Așa o fi. Eu nu știu să iubesc cu măsură oricum și nici să fiu fericită cu măsură. Din cauza asta am tahicardie des. Medicul vrea să-mi reducă din bătăile inimii, pe mine mă interesează doar să bată cu sens. Continue reading “Treaba cu fericirea”

În același timp în jurul lumii

De când mă știu, îmi place să-mi iau câte 5 minute odată la câteva zile, în care să mă gândesc câte minunății se întâmplă FIX în acel moment în întreaga lume.

E ora 9:00 dimineața într-o duminică ploioasă de mai, aici în Cluj-Napoca, în timp ce eu scriu acest articol. FIX în acest moment undeva în lumea asta mare se naște un viitor președinte care va face lucruri mărețe. FIX în acest moment în altă zonă a lumii doi oameni se duc la culcare certați și alți doi oameni cu siguranță se duc la culcare îmbrățișați. FIX în acest moment cineva, altcineva scrie ceva tare frumos și altcineva moare. FIX în acest moment cineva își ține pentru prima dată bebelușul în brațe și altcineva își tine pentru ultima dată copilul în brațe. FIX acum cineva stă fericit pe WC și altcineva mănâncă cu poftă un mic-dejun, un prânz sau o cină absolut delicioasă. FIX acum cineva moare de foame.

Tot ce ne putem imagina și cu siguranță mii de lucruri pe care nu ni le putem imagina, toate se întâmplă deja FIX acum undeva pe acest Pământ.

Când am văzut cartea În același timp în jurul lumii, a fost ca și cum cineva mi-a luat gândurile și le-a pus într-o minunată carte pentru copii. Toate scurtele mele meditații de adult, felul meu de a mă conecta la lumea în care trăiesc, de a-mi exersa empatia și răbdarea, au fost transformate în imagini fantastic de frumoase și traduse în meditații numai bune pentru copii.  Continue reading “În același timp în jurul lumii”

The Alpacas

Când vine vorba de pasiuni, ele te consumă fie că alegi să le urmezi, fie că nu. Asta am văzut mereu în jurul meu. Fie îți urmezi visul și te lași consumat de el, fie alegi să amâni inevitabilul și te lași consumat de ne-trăirea visului. Pasiunea are ea felul ei de a ieși la suprafață oricum, mai devreme sau mai târziu.

Andrei este unul dintre oamenii care și-a dat seama la timp care este menirea și talentul său pe acest pământ și acum se lasă ghidat de visul lui. Pe Andrei l-am cunoscut în timpul liceului, în Reșița, orașul în care am crescut amândoi. Aproape că nu am nicio amintire legată de el care să nu implice și o chitară. A avut mereu o voce minunată iar chitara părea să fie doar prelungirea naturală a mâinilor lui. Andrei locuiește acum în Londra, unde a înființat o trupă care se numește The Alpacas. Am povestit cu el despre muzică, aceasta fiind pentru el calea spre sens și spre oameni. Continue reading “The Alpacas”

O să scriu o carte pentru tine, mami. Și cartea de la care a pornit totul.

Ne-am pus de ceva vreme în pat. Am terminat de citit Cadoul gărgăriței Suzette și am terminat și de discutat pe seama ei. Dar pruncul nu reușește nicicum să-și găsească liniștea. Are gânduri. Ca în fiecare seară, de altfel.

– Vreau să-ți fac și eu un cadou de Paște, mami. Așa ca Iepurașul.
– Oh, puiule, ce frumos gândești. Dar să știi că nu am nevoie de nimic. Uite, poți să îmi oferi mulți, mulți pupici. Știi că nu mă satur de ei niciodată.
– Nu. Zice el îmbufnat.

Se întoarce cu spatele la mine și se strânge tot, tot, să se facă cât mai mic. Știe bine că îl înconjor tot și-l acopăr cu brațele mele dacă se pune în poziția asta.

– N-ai înțeles… continuă el după o vreme. Continue reading “O să scriu o carte pentru tine, mami. Și cartea de la care a pornit totul.”

Fericire

Întâi mi-a plăcut. Apoi m-a frustrat. Iar spre final m-a încântat.
Trebuie să ai răbdare pentru personajele din cartea asta. Ele se dezvăluie încet, treptat. Ajungi să le înțelegi cu adevărat după o vreme bună petrecută în compania lor. Iar înțelegerea aceasta se produce așa cum îmi place mie cel mai mult: din lucruri mici. Din replici aparent banale, din reacții față de alte personaje, care sunt trecătoare, sau din gânduri spontane.

”Există un moment când vedem o nouă iubire (…), când posibilitatea iubirii a fost rostită pentru prima oară, dar încă există și posibilitatea de retragere. (…) În orele în care sunt despărțiți, între potențialii iubiți se deschide un spațiu. Este suficient un cuvânt fals sau un pas greșit și totul se poate anula. Sub posibilitatea bucuriei se află frica de rușine.”

“La cine te duci prima dată? Ăsta este primul indiciu al dragostei. Când se întâmplă ceva, fie bun, fie rău, când ridici telefonul sau îți faci loc prin mulțime, la cine vrei cel mai mult să ajungi?”

Continue reading “Fericire”

3 povești cu tâlc pe care mi le amintesc mereu

De când mă știu, mi-au plăcut poveștile. Mi-au plăcut nopțile pline de povești de groază în jurul focului, adolescentă fiind. Mi-au plăcut mereu poveștile cu tâlc pe care le-am folosit de atâtea ori ca trainer pentru a ilustra diferite idei. Și, bineînțeles, îmi plac poveștile pe care i le citesc fiului meu în fiecare zi.

Știu multe povești pe de rost și nu mai știu despre niciuna de unde a venit. Le simt pe toate ca și cum le-aș fi auzit cândva, demult, la gura sobei. De altfel, așa le-am învățat pe toate. Din om în om. Din creier în creier și din suflet în suflet.

Las mai jos trei povestioare cu tâlc, care mie una îmi revin adesea în minte, în diferite situații și pe care le-am găsit mereu a fi minunate. Continue reading “3 povești cu tâlc pe care mi le amintesc mereu”

Carte musai de citit de către noi, cu toții

Cartea asta, de vă zic astăzi de ea, musai de citit. De noi toți. O să ziceți că exagerez, dar ca să fim cinstiți, despre o singură altă carte am mai spus până acum că ar trebui să fie citită de TOAAATĂ lumea. Restul, sunt așa, pe gusturi și pe chef. Despre cartea cu pricina puteți (re)citi aici.

În meniul de azi avem o carte minunată despre lumea în care trăim noi, cu toții. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nu e deloc despre lume ci despre oameni. Despre cum funcționăm, cum gândim și cât de des ne păcălim singuri. Despre cunoștințele pe care le avem cu adevărat și despre cunoștințele pe care CREDEM că le avem. Hans Rosling promovează o gândire curată, simplă și corectă: cea bazată pe fapte. Ne arată lumea cu bune și cu rele pe bază de fapte și ne pune față în față cu noi înșine și cu toate momentele în care am judecat din perspective eronate situațiile în care ne-am aflat. Continue reading “Carte musai de citit de către noi, cu toții”

3 cărți pe care nu aș fi dat doi bani

Am, ca tot omul, o listă nesfârșită de cărți pe care vreau să le citesc. Sunt printre cei care știu clar că nu s-ar plictisi dacă ar deveni nemuritori. Aș citi toate cărțile publicate vreodată. Mă rog, aproape toate. Evident, sunt și cărți care nu îmi fac deloc cu ochiul. Spre exemplu, cărțile care au titluri pompoase, cărțile care îmi par ”self-help” de proastă calitate sau cărți care par să fie prea la modă într-un anumit moment. Sau Sadoveanu. Nu cred că o să citesc vreodată Sadoveanu.

În această idee, hai să vă prezint 3 cărți asupra cărora m-am înșelat amarnic. Nu le-aș fi cumpărat niciodată dacă nu mi-ar fi fost recomandate. Cu toate acestea, am ajuns să le cunosc, să le citesc și nu au fost doar minunate, dar au fost de-a dreptul utile. Continue reading “3 cărți pe care nu aș fi dat doi bani”

Treaba cu voluntariatul

Sunt, pentru fiecare dintre noi, câteva repere clare în viața pe care am trăit-o până în acest punct. În acele repere de obicei găsim oameni și forțe formatoare. O astfel de forță în viața mea, care mi-a definit multe dintre trăsături și m-a făcut să cunosc mulți oameni fantastici a fost voluntariatul.

Le voi fi mereu reunoscătoare părinților mei pentru că m-au îndreptat de mică spre tot felul de activități de voluntariat, de departe una dintre cele mai semnificative astfel de experiențe fiind implicarea în organizația Salvați Copiii, pe vremea liceului.

Am învățat lucruri despre lume pe care nu ai cum să le înveți altfel ca adolescent. Continue reading “Treaba cu voluntariatul”