Om de bine. Carmen Ion

Am mai zis-o și o voi zice mereu. Orice, dar absolut orice îi poate face pe copii, tineri și adulți să citească mai mult, e treabă faină. Orice. Pentru că vorbesc excesiv despre cărți, pentru că le văd ca unul dintre cele mai frumoase instrumente de dezvoltare continuă, mi-a ajuns inevitabil la urechi vestea despre Boovie.

”BOOVIE® este un concurs de book-trailere (de aici și denumirea lui, o alăturare a termenilor book & movie), care se adresează liceenilor, dar și elevilor de gimnaziu din clasele a VII-a și a VIII-a și care a luat naștere din dorința unui profesor de a-i convinge pe elevi să citească mai mult. Scopul principal al festivalului este să promoveze cartea, ideea de a citi de bunăvoie şi de a-i ajuta pe tineri să-şi dezvolte toate tipurile de inteligenţă, precum şi diverse abilităţi de comunicare şi învăţare continuă. Continue reading “Om de bine. Carmen Ion”

The Alpacas

Când vine vorba de pasiuni, ele te consumă fie că alegi să le urmezi, fie că nu. Asta am văzut mereu în jurul meu. Fie îți urmezi visul și te lași consumat de el, fie alegi să amâni inevitabilul și te lași consumat de ne-trăirea visului. Pasiunea are ea felul ei de a ieși la suprafață oricum, mai devreme sau mai târziu.

Andrei este unul dintre oamenii care și-a dat seama la timp care este menirea și talentul său pe acest pământ și acum se lasă ghidat de visul lui. Pe Andrei l-am cunoscut în timpul liceului, în Reșița, orașul în care am crescut amândoi. Aproape că nu am nicio amintire legată de el care să nu implice și o chitară. A avut mereu o voce minunată iar chitara părea să fie doar prelungirea naturală a mâinilor lui. Andrei locuiește acum în Londra, unde a înființat o trupă care se numește The Alpacas. Am povestit cu el despre muzică, aceasta fiind pentru el calea spre sens și spre oameni. Continue reading “The Alpacas”

Om de bine. Lucian Bălănescu

Mi-a fost mereu greu să relaționez cu oameni care sunt extrem de siguri de tot ceea ce cred, care nu au îndoieli și care nu își pun întrebări. Lipsa totală a îndoielilor mi-a părut mereu că ridică un zid între mine și interlocutorul meu. Ca și cum, orice părere așa avea, orice aș dori să trasmit, e mai bine să țin pentru mine, ele oricum neavând sens pentru omul care e atât de sigur și de ferm în ale lui. Da, îndoiala prespune zbatere așa cum bine spune mai jos și Lucian, dar e umană, e caldă și lasă porți deschise altor oameni și ție însuți pentru dezvoltare. Și, cine știe, poate fi realmente utilă, în multe dintre cazuri.

M-am bucurat tare că Lucian a răspuns pozitiv provocării mele legate de acest articol. E un om înzestrat cu credință puternică dar și cu multe îndoieli, pe care, așa cum spune chiar el, le ia foarte în serios. Nu știu voi ce experiență aveți, dar mie mereu mi-a părut greu să găsesc oameni care cred cu putere în Dumnezeu și sunt totuși capabili să discute respectuos, cald, echilibrat și chiar cu interes cu oricine despre acest subiect, inclusiv cu atei sau agnostici. Oameni care nu se opresc la ”crede și nu cerceta”, care merg mai departe și cercetează, citesc, caută să înțeleagă și să cuprindă. Pentru discursul său echilibrat, pentru felul în care își exprimă părerile, pentru munca pe care o face, mi-a plăcut mereu să îl urmăresc pe Lucian în mediul online. Cred că, prin felul lui de a fi și prin pasiunea pe care a ales să o urmeze, este unul dintre oamenii care caută mereu să facă bine celor din jurul lui, în special tinerilor cu care lucrează. Ce face el nu vă spun eu, pentru că descrie el foarte fain mai jos. Continue reading “Om de bine. Lucian Bălănescu”

Om de bine. Andreea Petruț

Oamenii de calitate sunt impresionanți prin felul în care gândesc. Mintea le este cel mai bun aliat și cel mai mare avantaj. Lăsând la o parte proiectele în care se implică, contextul în care se află, căci toate se pot schimba oricând, mintea rămâne mereu acolo (în cele mai multe dintre cazuri) și ea, doar ea poate aduce atât de mult bine nouă înșine și celor din jur. Bine, fie, mintea și o bucată mare de de suflet.

Din asta cred că e compusă Andreea. Dintr-o minte fabuloasă, antrenată, rezilientă, puternică și una bucată imensă de suflet. Asta cred că e ”rețeta” succesului, pentru aceia dintre voi care cred în rețete. Vă veți convinge singuri, citind cele de mai jos. Andreea este consilier al Deputatului Adrian Dohotaru și este implicată trup și suflet în Demos.  Vă reamintesc că nu promovez niciun partid politic (am avut interviuri și cu persoane din alte partide), ci promovez oameni de bine, indiferent care le este ocupația sau care le sunt pasiunile. Andreea este un om fantastic și sunt convinsă că la finalul acestui articol veți simți la fel, chiar dacă o cunoașteți doar așa, virtual. Continue reading “Om de bine. Andreea Petruț”

Om de bine. Dana Vaida

Cu cât povestesc cu mai mulți oameni de bine cu atât cred mai tare că totul se întâmplă cu un motiv. Oameni precum Dana, care pentru mine a însemnat tare mult într-o anumită perioadă a vieții mele și care sunt convinsă că are același impact asupra multor părinți din Cluj, au ales aproape întâmplător să facă ceea ce fac. Nu e prima care îmi spune asta. La fel de întâmplător am ajuns la ea, pentru prima dată în viața mea, atunci când am aflat că sunt însărcinată. Acum, că mă uit cumva la imaginea de ansamblu și văd cât de multe dintre aceste interacțiuni au fost și sunt aparent întâmplătoare, încep să cred tot mai tare, după cum spuneam, că totul se întâmplă cu un motiv.

Nu puteam avea un medic mai bun alături de mine pe parcursul sarcinii și mai apoi în timpul nașterii. Dincolo de încrederea deplină în competențele ei ca medic (care pentru mine este esențială), a răspuns tuturor grijilor și întrebărilor mele (care nu au fost deloc puține) cu răbdare și siguranță, de fiecare dată. Continue reading “Om de bine. Dana Vaida”

Om de bine. Diana Buluga

Într-o perioadă tumultoasă a vieții mele, acum ceva ani, am dat întâmplător peste un anunț care vorbea despre un Atelier de teatru și improvizație. Era vorba de un curs recurent, în fiecare luni seara, unde mergeai și învățai diferite metode și trucuri care foloseau teatrul spre a te dezvolta și a ieși din zona de confort. Asta așa, în mare. A fost, evident, mult mai mult de atât. A fost, pentru mine, o oază de bucurie și de inspirație, un loc în care am avut multe aha-moments, unde am râs mult, am ascultat și am observat, am cunoscut oameni faini și am învățat multe despre mine.

Tot acolo am cunoscut-o pe Diana, ea fiind una dintre persoanele care organiza și conducea atelierul. Mi-au plăcut mult dezinvoltura și căldura ei, încă de la început. În toată exuberanța și în toată libertatea ei de mișcare, mi-a părut totuși cumpătată și plină de bun-simț. Ceea ce nu e puțin lucru. Atelierul a fost plin de exerciții și activități care m-au pus în situații inedite și m-au scos din zona de confort. Dacă a fost așa pentru mine, eu fiind de bine de rău obișnuită de ani de zile să fiu în fața oamenilor, să prezint, să mă expun, să comunic, îmi imaginez că pentru alții a fost și mai intens. În orice caz, o experiență pe care o recomand cu drag oricui, oricând. Continue reading “Om de bine. Diana Buluga”

Om de bine. Paul Gabriel Sandu

Pe Paul mi-l amintesc din vremea liceului drept fratele genial al prietenei mele dragi, Octavia. Nu am interacționat deosebit de mult dar știam cu siguranță, de pe atunci, că e un om care va face lucruri frumoase în viață. Să zicem doar că era unul dintre liceenii în care puteai intui un potențial imens. Intuiția mi-a fost corectă. După 9 ani în Germania Paul s-a întors în România mânat, printre altele, de dorința de a face bine. A face bine aici, în România. Astfel, e implicat trup și suflet acum în proiectele Demos. Dacă nu ați auzit încă despre Demos, sau dacă ați auzit dar nu știți prea multe, vă invit cu mare căldură să aruncați un ochi aici. De asemenea, le puteți urmări proiectele și acțiunile și pe pagina de Facebook, aici.

Paul este unul dintre oamenii pentru care sunt recunoscătoare că există Facebook. Doar așa am putut de-a lungul timpului să îi urmăresc gândurile, frumos și atent scrise mereu și să simt încet, încet, chiar dacă nu l-am văzut atâta timp, că îl cunosc și că avem multe în comun. Vă invit să îl cunoașteți, cu convingerea că o să vă inspire și o să vă pună pe gânduri. Ca după fiecare interacțiune cu un om de bine, vom rămâne cu toții ceva mai plini și mai gânditori. Continue reading “Om de bine. Paul Gabriel Sandu”

Om de bine. Petruța Tuliga

Cu toții cunoaștem (sper) cel puțin o persoană care ne umple de energie bună și de chef de viață atunci când o întâlnim. Genul acela de persoană care crede cu tărie în ideile sale, care îți povestește cu patos ce și cum visează să facă, care zâmbește molipsitor și te umple de speranță. Așa e Petruța. De când am cunoscut-o prima dată, pe vremea în care activa în organizația studențească AIESEC și până în zi de azi, când lucrează într-o companie de IT și pune la cale proiecte minunate în plan personal, a rămas exact la fel.

Prima dată când mi-a povestit despre Parentool, nici măcar nu exista acest nume. Exista în schimb o licărire fantastică în ochii Petruței. Mi-a fost clar de pe atunci că va ieși ceva frumos. Inițial a fost doar ideea unei școli pentru părinți. Idee care ulterior a trecut prin multe minți și mult research (inclusiv o participare la programul Future Makers, unde a ajuns până în finală) și a devenit ușor altceva, având în continuare aceeași esență: dorința de a oferi părinților un instrument / o cale/ o oportunitate de a învăța despre ei ca părinți, de a crește, a deveni mai încrezători și de a putea fi ei înșiși varianta lor cea mai bună, pentru a-și putea ghida cât mai bine copiii. Știm cu toții că nevoie este și va fi mereu de un astfel de ajutor pentru orice părinte din lumea asta mare. Dacă e un om cu destulă voință, putere de muncă și viziune încât să ducă asta până la capăt, atunci cu siguranță este Petruța. Dar o las pe ea să spună mai multe pe această temă. Cât despre noi toți, ceilalți, putem doar sta cuminți și informați până în momentul în care proiectul va fi lansat public. Continue reading “Om de bine. Petruța Tuliga”

Om de bine. Ana Ioaneș

Am cunoscut-o pe Ana în timpul facultății, într-unul dintre compartimentele trenului care ne ducea de la Cluj la Orăștie. Noroc că ea este o fire vorbăreață și sociabilă, căci altfel probabil că nu ne-am fi cunoscut niciodată. Mi-aș fi pus căștile în urechi și mi-aș fi băgat nasul într-o carte, cum făceam mai mereu. Dar Ana nu m-a lăsat. S-a pus pe povestit cu mine și până ce am ajuns la Orăștie mi-a devenit destul de clar că o să facă parte din viața mea o vreme lungă.

Ana, dincolo de jobul ei full-time, a înființat asociația Învață să dăruiești, sub egida căreia își desfășoară activitatea Burtici Fericite, proiect prin care mămicile au acces la cursuri de Lamaze și puericultură, cursuri de Aromaterapie, cursuri de Nutriție și Diversificare în alimentația copiilor precum și ateliere și conferințe în care părinții pot sta la povești cu diferiți medici. În cadrul aceleiași asociații iau naștere an de an diverse campanii pentru bătrâni care au nevoie de ajutor, pentru case de copii sau pentru diverse adăposturi. Tot ea, Ana, cu resurse de timp numai de ea știute, crește un frumos băiețel pe nume Iannis și din 2018 a deschis și grădinița Montessori Hand in hand.  Mai multe despre grădiniță puteți descoperi aici.

1. Povestește-mi puțin despre grădinița Hand in hand Montessori. Cum s-a născut ideea și care e viziunea ta asupra grădiniței. Cum o vezi, unde o vezi, ce vise ai pentru ea? Continue reading “Om de bine. Ana Ioaneș”

Om de bine. Simona Tătar

Am o slăbiciune pentru oamenii competenți. Îmi plac. Mult de tot. Îmi place că poți avea încredere în felul în care își fac treaba, îmi place că poți avea încredere în sfaturile pe care ți le dau. Atunci când se întâmplă ca un om competent, priceput în meseria sa, să mai fie și OM, să emane bun-simț prin toți porii, pentru mine personal intră rapid pe lista de oameni preferați în lumea asta mare. Și nu e o listă prea lungă. Combinația între a fi om bun, cald, plin de bun simț și extrem de competent e una fantastică. Cred cu tărie că aceștia sunt oamenii despre care ar trebui scris peste tot, oamenii despre care ar trebui să auzim cel mai mult, oamenii cu care și prin care să ne inspirăm noi toți, unii de la alții. Încă mai sunt destui astfel de oameni în România și asta e speranța de care aleg să mă agăț. Continue reading “Om de bine. Simona Tătar”