Ora în care tot ”small talk-ul” de pe pământ a fost înlocuit de ”real talk”

Ce păcat că nu știm să vorbim despre lucrurile mari. Ne pricepem de minune la politețuri, la povești și la banalități.

”Bună. Nu te-am mai văzut de-atâta timp. Ce faci, cum ești?”
”Sunt bine, mulțumesc. Îmi pare rău. Cred că te-am iubit foarte mult într-o vreme, dar mi-au lipsit cuvintele și curajul. Tu? Totul bine?”

”Saluuut! Ce faci?”
”Sunt bine, mulțumesc. Nu reușesc să dorm noaptea din cauza anxietății. Mi-e teamă de moarte și mă străduiesc să mă bucur de viață. Tu?”

”Și ce mai faci tu? Cum mai e viața ta?”
”Sunt bine, mulțumesc. Sunt îndrăgostită de copilul meu până peste cap. Învăț în fiecare zi noi feluri de a iubi datorită lui. Tu?”

”De când nu ne-am văzut! Ia spune-mi, cum mai ești?”
”Sunt bine, mulțumesc. Mă lupt cu lipsa de încredere în mine, care-mi afectează atât viața personală cât și pe cea profesională. Aș vrea să mă pot vedea vreodată așa capabil cum mă vede soția mea. Tu? Cum ești?”

”Servus! Ce mai faci?”
”Sunt bine, mulțumesc. Mi-e greu să tolerez noile pastile pe care m-a trecut psihiatrul, dar măcar au trecut luni bune de când m-am gândit ultima dată la sinucidere. Tu?”

”Hei, ce mă bucur să te văd! Ce-mi mai povestești?”
”Sunt bine, mulțumesc. Simt că mă apropii de finalul unei căutări ce a pornit acum mulți ani. Înțeleg tot mai mult de ce sunt pe lumea asta și asta mă face nespus de fericit(ă). Tu?”

”Saluti, ce faci?”
”Bine, mulțumesc. Visez nopțile incredibil de mult și de prost, aș vrea să am mai multă grijă de corpul și de mintea mea dar nu reușesc. Cred că am nevoie de ajutor. Tu?”

Ce păcat că nu știm să vorbim despre lucrurile mari.
Hai, visați cu mine pentru o clipă cum ar arăta lumea dacă tot ”small talk-ul” de pe pământ ar fi înlocuit pentru o zi, o oră, un minut, de ”real talk”.

Să ne fie de bine.

 

Leave a Reply