The Alpacas

Când vine vorba de pasiuni, ele te consumă fie că alegi să le urmezi, fie că nu. Asta am văzut mereu în jurul meu. Fie îți urmezi visul și te lași consumat de el, fie alegi să amâni inevitabilul și te lași consumat de ne-trăirea visului. Pasiunea are ea felul ei de a ieși la suprafață oricum, mai devreme sau mai târziu.

Andrei este unul dintre oamenii care și-a dat seama la timp care este menirea și talentul său pe acest pământ și acum se lasă ghidat de visul lui. Pe Andrei l-am cunoscut în timpul liceului, în Reșița, orașul în care am crescut amândoi. Aproape că nu am nicio amintire legată de el care să nu implice și o chitară. A avut mereu o voce minunată iar chitara părea să fie doar prelungirea naturală a mâinilor lui. Andrei locuiește acum în Londra, unde a înființat o trupă care se numește The Alpacas. Am povestit cu el despre muzică, aceasta fiind pentru el calea spre sens și spre oameni.

THE ALPACAS tocmai au lansat single-ul Have you ever, în Londra. Single-ul este scris în stilul caracteristic al trupei, bazat pe poveste și versuri pline de însemnătate. Andrei Ionescu a scris HAVE YOU EVER cu mama sa în minte: “Am avut o copilărie tare frumoasă, în care nu am simțit greutățile vieții modeste. Doar mult mai târziu am realizat imensele sacrificii pe care le-a făcut mama mea, care ne-a crescut singură pe mine și pe fratele meu. Astfel că acum, ca adult, o întreb prin acest cântec: ”te-ai iubit vreodată pe tine însăți / have you ever loved yourself?”

Mai multe despre The Alpacas, aici .
Vă poftesc cu mare, mare drag să îi descoperiți.

Andrei, începem cu o întrebare clasică. Cum a luat naștere trupa și de ce se numește The Alpacas? 

Când am ajuns eu în Londra, acum mulți ani, am venit să fac un masterat în actorie. După ce l-am terminat, am început să scriu muzică pentru teatru, în timp ce jucam. Am avut multe roluri de interpret -muzician -actor. Ușor-ușor, am făcut mai apoi tranziția exclusiv spre muzică. Am cunoscut un chitarist din Mexic și împreună am fondat trupa The Alpacas acum 6 ani. Am ales acest nume pentru că amândoi arătam goofy, crețulini și ne-a plăcut mult rezonanța numelui. Știu că au devenit ceva mai populare animăluțele cu același nume în ultima vreme, dar acest lucru nu are legătură cu numele trupei.  Este o coincidență simpatică. Componența trupei s-a mai schimbat de-a lungul timpului. Acum suntem 6 și cântăm în diferite combinații, nu suntem mereu toți 6 în concert. Depinde mult de locul în care cântăm.

Care este viziunea trupei voastre, Andrei? Pe ce puneți accent, ce vă definește?

Pentru că am mai primit această întrebare, am inventat un gen muzical care numește organic pop. În fond, muzica pe care o cântăm este muzică pop dar acest gen muzical e o umbrelă foarte mare. Organic te duce cu gândul la lucruri adevărate. Cântăm cu instrumente adevărate, nimic electronic sau computerizat. Organic vine de la naturalețea cu care iese muzica din instrumente și voce pură. Majoritatea melodiilor sunt concentrate pe versuri, pe sens, pe însemnătate. Absolut fiecare cântec are o poveste. Background-ul meu în actorie și storytelling mă ajută enorm în scrierea cântecelor.

Cum se întâmplă procesul creator și de unde vine inspirația?

În majoritatea cazurilor, eu scriu versurile și muzica și apoi aduc melodia în sânul trupei și o construim împreună, pe scheletul pe care l-am imaginat eu inițial. Legat de inspirație și de creativitate, cred că la modul cel mai realist faptul că nu am un serviciu fix, un birou la care trebuie să merg, mă ajută foarte mult. Sunt freelancer, cu diferite proiecte care au toate legătură cu multimedia și faptul că îmi pot organiza singur programul îmi oferă libertatea să caut inspirație. Simt că e foarte multă muzică în mine, mereu a fost așa. Câteodată răsare câte o idee, ca o plăntuță din pământ iar eu încerc doar să fac ceva în jurul ei. Fie apare o frază melodică, fie o propoziție, de la care încep să construiesc totul în spirală.

Blocaj creator s-a întâmplat vreodată?

Blocaj propriu-zis nu. Mereu am idei, doar că nu mereu reușesc să le duc până la capăt. Când asta se întâmplă, blocajul vine de obicei de la limitele mele de timp mai degrabă decât de creativitate. Dacă mă așez în momentul acesta să scriu ceva, sunt sigură că va ieși ceva bun. Dacă nu se întâmplă, atunci asta e. Și eșecul e bun de cele mai multe ori.

Este partea cu eșecul cumva o parte din filosofia ta de viață? Care ar fi această filosofie? 

Cred că trebuie să mă întreb de ce fac muzică, pentru a putea răspunde. Fac muzică în primul rând pentru că îmi place să văd cum se adună oamenii în același loc și simt același lucru, aud același lucru în același timp și sunt parte dintr-un organism mai mare care se formează în jurul muzicii. Mereu am fost de părere că muzica este atât de puternică încât toate celelalte arte aspiră să fie muzică. Este atât de atractivă și are o putere instantă, astfel încât poți schimba dispozițiile oamenilor foarte ușor și foarte rapid. Când oamenii se adună și ascultă anumite melodii împreună, se schimbă un pic din lume în acel moment. Și cred că aceste schimbări mici devin mereu schimbări mari. Poate că sună un pic siropos, dar chiar cred că muzica poate schimba lumea. Radical. În bine. Când muzica e bună, ne poate muta focusul pe lucrurile cu adevărat importante.

Bineînțeles, mai este și factorul profund personal, egoist chiar poți să îi spui dacă dorești. Muzica este clar o formă de terapie iar învățarea unui instrument muzical ajută tare mult la dezvoltarea cortexului și a creierului în general. Mie mi-a fost mereu ușor și mi-a plăcut teribil de mult să învăț instrumente. Am avut mereu curiozitatea de a afla cum sună ceva. Curiozitatea pentru muzică a început încă din primele amintiri pe care le am, de când eram foarte, foarte mic. Atât de puternică a fost mereu muzica încât toate amintirile palpabile pe care le am sunt legate într-un fel sau altul de muzică. Îmi amintesc foarte bine versuri și linii melodice, încă de mic copil, dar nu îmi amintesc spre exemplu chipuri, locuri sau conversații. Am avut marele noroc să cresc într-o casă în care se asculta muzică mereu. Am crescut cu Beatles, cu Baniciu, cu tot felul de discuri faine și asta cu siguranță m-a influențat tare mult.

Tare frumos.
Mulțumesc, Andrei. Spune-mi, spre final, care sunt planurile de viitor ale trupei?

Single-ul pe care tocmai l-am lansat este primul dintr-o serie de patru single-uri ce vor urma. În trecut am lansat un album dar nu am prea știut ce să facem cu el. Acum mergem pe strategia cu single-uri. Avem concerte, intrăm în diferite comunități muzicale, am aplicat pentru diverse festivaluri. Avem multe planuri. E posibil să ajungem și în China curând, nu știm încă sigur. Venim și în România cu mare drag, dacă vom fi invitați. Nu prea știe lumea de noi acolo dar este timp. Ar fi o experiență tare faină, mai ales pentru ceilalți membri ai trupei. Suntem o trupă cu multe naționalități în componență.

Vom continua să scriem melodii cu sens, cu multă semnificație. cu o structură cât mai frumoasă și mai complexă. Personal, îmi doresc tare mult să formăm o comunitate puternică de fani, care să crească constant și care să ne dea feedback real, să ne încurajeze, să le fim aproape. Acesta este planul. O comunitate de oameni care să rezoneze împreună cu melodiile noastre făcute cu mai mult suflet și mai puțin plan strategic în spate.


El este Andrei. Ei sunt The Alpacas.
Ascultați cel mai recent single al lor aici.
Sunt calzi, sunt intenși, sunt frumoși, tineri, talentați iar această melodie e pansament pentru suflet. Orice aș scrie eu aici nu o să vă convingă până nu ascultați voi cu propriile urechi și cu propriile suflete.

Să ne fie de bine.

 

 

 

Leave a Reply