O să scriu o carte pentru tine, mami. Și cartea de la care a pornit totul.

Ne-am pus de ceva vreme în pat. Am terminat de citit Cadoul gărgăriței Suzette și am terminat și de discutat pe seama ei. Dar pruncul nu reușește nicicum să-și găsească liniștea. Are gânduri. Ca în fiecare seară, de altfel.

– Vreau să-ți fac și eu un cadou de Paște, mami. Așa ca Iepurașul.
– Oh, puiule, ce frumos gândești. Dar să știi că nu am nevoie de nimic. Uite, poți să îmi oferi mulți, mulți pupici. Știi că nu mă satur de ei niciodată.
– Nu. Zice el îmbufnat.

Se întoarce cu spatele la mine și se strânge tot, tot, să se facă cât mai mic. Știe bine că îl înconjor tot și-l acopăr cu brațele mele dacă se pune în poziția asta.

– N-ai înțeles… continuă el după o vreme. Sunt supărat așa ca Suzette, că nu știu ce aș putea să îți fac. Vreau să-ți fac un cadou și nu știu ce știu să fac.
Mă înduioșez și îmi vine să zic multe, multe, multe dar tac în speranța că el singur va găsi răspunsul. Îl acopăr cu pupici.

După câteva momente bune, se întoarce brusc spre mine, mă împinge să mă opresc din pupat și spune ferm:
– O să scriu o carte pentru tine. Una fără poze. O carte de oameni mari! Sau poate o să fie o carte despre oameni mari, pentru copii. Poate pun totuși și câteva poze. O să pun un mac! O să pun un mac ca să știi că-i pentru tine cartea.
–Puiule, acesta va fi cel mai minunat cadou. O carte scrisă de tine. Nu mi-aș putea imagina ceva mai frumos.
– Știu deja să-l scriu pe P. Și pe I. Apoi continuă ca și cum ar număra pe degete, cu mânuțele în aer. Cred că știu să-l fac și pe F, mami. Mâine să mă-nveți să scriu toate celelalte litere și o să pot scrie cartea. Bine așa?
– Așa facem. Acum hai să-nchidem ochii, ca să vină odată mâine, ce zici?

10 minute de foială mai târziu, a adormit.

La urma urmei, la ce sunt bune cărțile pentru copii, dacă nu pentru visuri mărețe și pentru nașterea dragului de învățat lucruri noi?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Să ne fie de bine.

Leave a Reply