Om de bine. Dana Vaida

Cu cât povestesc cu mai mulți oameni de bine cu atât cred mai tare că totul se întâmplă cu un motiv. Oameni precum Dana, care pentru mine a însemnat tare mult într-o anumită perioadă a vieții mele și care sunt convinsă că are același impact asupra multor părinți din Cluj, au ales aproape întâmplător să facă ceea ce fac. Nu e prima care îmi spune asta. La fel de întâmplător am ajuns la ea, pentru prima dată în viața mea, atunci când am aflat că sunt însărcinată. Acum, că mă uit cumva la imaginea de ansamblu și văd cât de multe dintre aceste interacțiuni au fost și sunt aparent întâmplătoare, încep să cred tot mai tare, după cum spuneam, că totul se întâmplă cu un motiv.

Nu puteam avea un medic mai bun alături de mine pe parcursul sarcinii și mai apoi în timpul nașterii. Dincolo de încrederea deplină în competențele ei ca medic (care pentru mine este esențială), a răspuns tuturor grijilor și întrebărilor mele (care nu au fost deloc puține) cu răbdare și siguranță, de fiecare dată. Față în față, la telefon sau pe messenger. Ceea ce, deja știm cu toții, este fantastic când vine vorba de sarcină și de naștere. De când mă știu, evaluez rapid în mintea mea priceperea unui medic, încă de la prima întâlnire. Și nu are niciodată legătură cu vârsta sau cu aspectul celui/celei din fața mea. Stă în felul în care vorbește, întrebările pe care le pune, siguranța și răbdarea cu care explică și mai stă și în recomandările pe care le am deja despre persoana respectivă. Am avut încredere în Dana din primele 5 minute. M-am bucurat 9 luni de zile de faptul că o am aproape și tare cred că sunt multe alte persoane în Cluj și poate chiar în lumea asta mare care simt la fel față de ea.

Dana este medic ginecolog și lucrează atât la Novogyn cât și în cabinetul ei privat, despre care puteți găsi mai multe detalii aici. Medici ginecologi sunt mulți, dar nu toți sunt și oameni de bine. Am ales-o pe Dana în această rubrică pentru răbdarea pe care o are cu fiecare pacient, pentru implicarea ei și dorința sinceră de a ajuta, pentru că nu te privește niciodată cu superioritate orice fel de întrebări ai pune și pentru că astfel își aduce contribuția în societate, cu drag și cu căldură.

Dana, cum de ai ales să fii medic în primul rând, ginecolog în al doilea rând? Și cum de ai ales să rămâi și să faci asta aici, în România?

Ana, a fost o întâmplare fericită. În clasa a 9 a ( după admiterea la liceu) am ajuns într-o clasă cu profil fizică-chimie unde nu mă regăseam din punct de vedere al colectivului; prin urmare ca să mă pot transfera în altă clasă (profil chimie -biologie) unde erau foarte mulți colegi de ai mei din școala generală, am început să spun la toată lumea că eu vreau să dau la medicină (inclusiv părinților mei ). Și așa am obținut transferul și apoi inevitabil (nu am mai dat înapoi) examenul la facultatea de medicină. Am intrat din prima (în conditiile în care se dădea examen din 3 materii: fizică, chimie, biologie, 3 zile consecutiv) spre surprinderea tuturor. Cu specialitatea a fost cam la fel; am dat rezidențiatul în anul în care am terminat facultatea; am luat cu punctaj foarte mare, prin urmare mi-am putut alege orice. Am intrat în sală cu ideea că nu iau gine (în facultate mi s-a părut cea mai “ nașpa” materie, prima naștere vaginală mi s-a părut de domeniul SF) și când mi-a venit rândul să aleg, ghici: GINE! Eu tot timpul am spus că cineva acolo sus a știut să mă ghideze, mult mai bine decât aș fi făcut eu. De ce am rămas în România? Cred că așa a fost să fie. Mi-am spus că dacă nu reușesc să îmi găsesc locul aici, plec. Dar l-am găsit (nu ușor)! Trebuie să recunosc că până l-am găsit am avut, necondiționat, sprijinul moral și material al soțului meu.

Dincolo de a fi medic și de a ajuta zilnic atât de mulți părinți, ești la rândul tău părinte. Ce te-a ajutat mereu cel mai mult în relația cu fetele tale? Care au fost, în cazul tău, factorii care au dus la o relație faină cu copiii de-a lungul timpului, acum fiind deja măricele?

Am încercat să construiesc cu fetele mele o relație bazată pe încredere și respect. Sarei (care tocmai a împlinit 15 ani) i-am explicat că indiferent ce va face noi vom fi alături de ea necondiționat. Eu cred că copiii sunt ca și părinții, cred că ei vor copia/ mima comportamentul, acțiunile noastre și vor face ceea ce noi facem, nu ce le spunem să facă. Deci a fi un model bun pentru ei este important.

Rezonez puternic cu viziunea ta asupra creșterii copiilor. Le dăm exemplu în toate, inclusiv în viziunea asupra vieții.  Care e filosofia ta de viață? Ce te ajută să iei decizii, după ce te ghidezi, mai ales în momente grele pe plan personal?

Eu cred mult în proverbul “ce dai, aia primești”. De asemenea cred că lucrurile ți se întâmplă în viață cu un scop. Chiar și cele neplăcute/ rele te ajută să fii mai bun, să lucrezi mai bine, să schimbi ceva ca decizii/ mod de lucru/ comportament, iar cele bune îți dau forța necesară să “muți munții din loc”. Nu sunt atee, dar nici nu merg săptămânal la biserică și cred că dacă vrei să te rogi o poți face oriunde, în orice moment al zilei. Nu sunt de acord cu bisericile uriașe care se construiesc în detrimentul spitalelor de exemplu. Așa cum nu cred că dacă te duci zilnic într-un lăcaș sfânt și te rogi iar în momentul când ai ieșit de acolo furi, minți, înșeli, ești un om mai bun. Cred în echilibru.

Cumva subsumat filosofiei de viață, care sunt valorile tale de bază și cum le transpui în viața de zi cu zi? Acele valori pe care cu siguranță vrei să le dai mai departe fetelor tale.

Cum spuneam mai sus, “ce dai aia primești”: respect -echilibru -determinare -iubire -conștiinciozitate. Dacă în viața reală încerci să îmbini aceste lucruri cu certitudine vei reuși (atât pe plan profesional, cât și în viața de familie și în relațiile sociale cu prietenii adevărați).

Mulțumesc, Dana. Într-un final, împărtășește te rog cu noi:
a) o carte bună, care ți-a plăcut mult
b) un film drag tare
c) dacă ai ști exact când e ultima ta masă pe acest pământ, ce ai alege să mănânci?

a) “Un bărbat pe nume Ove”- Frederik Buckman și “Sunt o babă comunistă” – Dan Lungu
b) Avatar
c) Nu cred că aș alege să mănânc, cred că aș alege să stau cu fetele și soțul meu.

Ea este Dana.  Un munte de energie și de bună-dispoziție, care face să pară ușoară o meserie care numai ușoară nu este. Dacă nu mă credeți, faceți cumva și asistați la o naștere vaginală.

Să ne fie de bine.

Leave a Reply