5 lucruri care ne fac sa trăim mai ușor unii cu alții. Partea întâi.

Zi de zi interacționez cu oameni necunoscuți. Și bănuiesc că nu sunt singura. Toți cumpărăm o pâine, fie ea albă, neagră sau fără gluten. Toți ajungem pe la farmacie din când în când, vrem nu vrem. Practic, trăim într-o comunitate, că-i mai mică sau mai mare. Unora ne plac mult aceste interacțiuni zilnice cu diferiți oameni, altora mai puțin și altora ne sunt pur și simplu indiferente. În orice categorie ne-am situa, sunt câteva lucruri pe care noi cu toții le putem face pentru a avea un trai mai bun și mai frumos atunci când căile ni se intersectează. Lucruri care nu costă nimic și care totuși au valoare mare.

1.  Spațiu personal când stăm la coadă. 

Românii stau mult la coadă. Asta nu mai e o noutate pentru nimeni. Dacă tot ajungem cu toții să petrecem o mare parte din viață stând pe la diferite cozi, cum ar fi să facem timpul acesta util și poate chiar plăcut? Zic și eu. O carte, un articol pe telefon, activități posibile sunt multiple. Ce NU ne ajută pe nicicare e împinsul și băgatul în sufletul celui  din față, că poate, poate, merge rândul mai repede astfel. Nu merge. Vă zic eu sigur. S-au băgat mulți în sufletul meu așa de-a lungul timpului și nimeni de la coadă nu a avansat mai rapid.

2. Pas grăbit pe trecerea de pietoni.

S-ar putea să fiu eu mai de modă veche așa, dar când mă trezesc pe o trecere de pietoni care nu e semaforizată, carevasăzică ne înțelegem din priviri noi pietonii și ei, șoferii, mi se pare cumva de bun simț să grăbesc pasul pe trecere. Nu știu, e o treabă așa, de-o simt în stomac. Mă uit la omul ăla din mașină, mă asigur că a oprit de tot și pot să trec și apoi trec. Nu stau cu nasu-n telefon, nu studiez norii, nu îmi leg șireturile, nu mă șterg duios la gură nici dacă e plină de ciocolată, numai trec strada. Și o trec cât pot eu de repede, fără să alerg sau să mă forțez. O să înțeleg mereu o bătrânică sau un copil care nicicum nu pot grăbi pasul dar o să-i și apreziez mereu pe cei care o fac.

3. Fără mâncare într-un taxi / Uber.

Așteptam zilele trecute un taxi într-una dintre stațiile din centrul Clujului. Eu și alte câteva persoane. Lângă mine, o domnișoară lingea cu patos și cu răbdare o ditamai înghețata la cornet. Spun cu răbdare pentru că nu se grăbea deloc și nu părea deloc îngrijorată de înghețata care părea să se deșire toată în orice moment și să se-ntindă peste tot și toate mai ceva ca primăvara. Tot ea, domnișoara, a fost tare revoltată când a văzut că unul câte unul șoferii de taxi refuzau să o primească cu înghețata în mașină. Cum să zic, înțeleg mai bine ca oricine pofta și iubirea profundă față de înghețată și deși nu sunt deloc genul cu mașina mereu curată, înțeleg și mai bine refuzul de a lua persoane care ling înghețate sau shaorme în mașină. E bun simț și atât. La fel cum e bun simț să nu lăsăm copiii cu picioarele murdare pe banchetă sau să ne frecăm noi tălpile de scaunul din față. Ne urcăm într-o mașină străină și avem datoria de a o păstra așa cum am găsit-o. E bun simț și atât. Și poate un dram de respect.

4. Intratul într-un lift doar după ce a ieșit toată lumea.

Pe cuvânt, pe cuvânt, pe cuvânt că nu ajungem nicicare mai repede la destinație dacă reușim să intrăm într-un lift înainte ca el să se golească complet. Pe cuvânt.  Oricâte butoane am apăsa și cu oricât de mult patos. Cine trebuie să iasă din lift tot va ieși și tot în ritmul lor o vor face. Și noi nu vom porni decât după ce au ieșit, oricât de tare am da din picioare. C’est la vie. Ce să și faci?

5. Telefon sau mesaj atunci când întârziem. Chiar și numai pentru 5 minute.

Piticul meu de când mă știu e punctualitatea. Bine, fie, unul dintre pitici. Am mulți, recunosc. Țin la respectul reciproc și cred că timpul e extrem de prețios pentru fiecare om de pe planeta asta. Că îl percepem și că îl folosim extrem de diferit, asta e cu totul altă poveste. Dar timpul e prețios. Să întârzii la o întâlnire, de orice fel ar fi ea, nu e o dramă în sine. Ni se poate întâmpla tuturor. Dar să treacă minutele unul după altul și tu să nu dai niciun semn, să nu transmiți o estimare pentru cât de mult vei întârzia, presupunând că oricum celălalt te va aștepta oricât și oricum, e chiar nasol. Adică, sincer, dacă e să aștept, chiar vreau să știu dacă vorbim de 5 minute sau de 20. Citesc un articol sau scot cartea? Am timp să mă duc chiar și până la farmacie? Vorba aia, multe se pot întâmpla în 20 de minute. Numai să știi că le ai. Și cel mai important, nu se adună frustrări în valoare de n minute. Toată lumea câștigă.

Să ne fie de bine.

Va urma.
Cu partea a doua, a treia și om mai vedea.

Leave a Reply