Iubirea de după îndrăgostire

Îndrăgostirea-i faină. Pentru oricine a trăit-o vreodată, e cu siguranță una dintre cele mai faine experiențe. Chiar dacă e împărtășită, chiar dacă nu. Ambele sunt intense. Fluturii din stomac, gesturile grandioase, gesturile mici de tot dar cu mesaj mare, nopțile nedormite, sângele pus mereu în mișcare, pasiunea, visarea, zâmbetul necontrolat, așteptarea mesajelor sau a telefoanelor, declarațiile (mai directe sau mai discrete), dorința puternică de cunoaștere a celuilalt mai mult și mai mult și mai mult. Îndrăgostirea e minunată.

Și totuși.
Și totuși, iată că n-aș fi crezut să zic asta vreodată, dar iubirea de după îndrăgostire bate lejer îndrăgostirea. 

Iubirea de după îndrăgostire înseamnă să pui capul pe pernă în fiecare seară lângă omul care te cunoaște cel mai bine din toată lumea asta mare. Mai bine decât mama sau tata sau decât orice alt prieten al tău. Te cunoaște în adâncime, îți știe toate ascunzișurile și te iubește atât datorită cât și în ciuda lor.

Înseamnă să îți știe toate temerile, să știe exact cum să le abordeze, cum să fie alături de tine atunci când ele te cuprind și să fie martorul tău la descoperirea și înfrângerea constantă de noi temeri.

Iubirea de după îndrăgostire înseamnă să-i fi văzut fața de milioane de ori, în milioane de contexte, obosit, fericit, odihnit, trist, furios, curat, murdar, tuns, ne-tuns și să rămână oricum fața ta preferată din lumea asta mare. Ba mai mult, din când în când, odată la ceva ani, să rămâi privind lung fața respectivă și să te surprinzi privind-o ca pentru prima dată.

Înseamnă să faci un copil care îi seamănă leit celuilalt și asta să ți se pară cel mai fain lucru din univers. Ai reușit să dai viață cuiva care va duce mai departe ceea ce iubești atât de mult.

Înseamnă că atunci când ți-e cel mai rău e singurul om pe care îl vrei cu adevărat lângă tine. Și pe mama. La fel și când ți-e foarte bine.

Înseamnă că la finalul fiecărei zile, cumva, tot ai milioane de lucruri pe care vrei să i le povestești, chiar dacă nu s-a întâmplat nimic special sau diferit. Ai auzit o glumă bună? Vrei s-o împărtășești cu persoana ta favorită. Ai văzut o scenă care te-a întristat? Vrei s-o împărtășești cu persoana ta favorită. Ai mâncat ceva delicios? Vrei să duci o bucată și omului tău favorit.

De străini e ușor să ne îndrăgostim. Putem proiecta asupra lor tot ce-am vrea să fie și tot ce am vrea să nu fie. Nu-i cunoaștem, așa că ni imaginăm. Noi pe ei, ei pe noi. Și de multe ori, părem să avem dreptate. Căci e ușor să fii fascinant doar în contexte boeme. În cafenele, în librării, la teatru sau la picnic. Iubirea de după îndrăgostire e atunci când e la fel de romantic și de fain și când trebuie să meargă cu tine la doctor sau când te pupă cu patos deși ție îți curg mucii non-stop.

Iubirea de după îndrăgostire înseamnă să-l vezi pe celălalt frumos și când poartă cel mai fain costum al lui / cea mai faină rochie a ei dar și când hainele-s murdare, părul e uns, nasul e roșu de la atâta suflat și cearcănele tronează sub ochi. Și nu, nu-l vezi frumos pentru că ai auzit tu că așa-i iubirea sau pentru că așa-i bine și fain, ci pentru că REALMENTE vezi dincolo de toate cele de mai sus. Iar omul tău e REALMENTE frumos, indiferent de ambalaj.

Iubirea de după îndrăgostire înseamnă să iubești mirosul celuilalt și după ani și ani. Înseamnă să-ți vâri nasul în pieptul celuilalt ori de câte ori vrei și ai nevoie să fugi de lume. E atunci când iubești un om în timp ce taie o felie de pâine. În timp ce te ceartă că mănânci ceva ce nu îți face bine sau se pregătește să intre la duș. Atunci când știi că te poți certa legat de orice, oricând, oricât, că se va termina cu bine. Știți exact cum să vă enervați unul pe altul dar știți exact și cum să vă împăcați. Pentru că lângă omul tău, cu omul tău, prin omul tău, îți dai seama de toate lucrurile mari. Și toate celelalte rămân doar povești.

”Happines only real when shared”. Nu traduc că nicicum nu dă exact cu același sens. Cu asta murea în gând personajul dintr-un film fantastic, Into the wild. Asta cred și despre iubire. Iubirea de după îndrăgostire nu poate fi decât cea împărtășită. Ea cere să cunoști omul tău preferat în profunzime. Cere să-l înțelegi, să-l respecți și să îl sprijini. De la faptul că îi ia o vreme lungă dimineața până i se activează vocabularul și până la felul său unic și personal în care crede într-un Dumnezeu.

Iubirea de după îndrăgostire. Ca mirosul de pâine caldă, făcută în casă. Și ce bine că-i așa.

Să ne fie de bine.

Leave a Reply