3 cărți pe care nu aș fi dat doi bani

Am, ca tot omul, o listă nesfârșită de cărți pe care vreau să le citesc. Sunt printre cei care știu clar că nu s-ar plictisi dacă ar deveni nemuritori. Aș citi toate cărțile publicate vreodată. Mă rog, aproape toate. Evident, sunt și cărți care nu îmi fac deloc cu ochiul. Spre exemplu, cărțile care au titluri pompoase, cărțile care îmi par ”self-help” de proastă calitate sau cărți care par să fie prea la modă într-un anumit moment. Sau Sadoveanu. Nu cred că o să citesc vreodată Sadoveanu.

În această idee, hai să vă prezint 3 cărți asupra cărora m-am înșelat amarnic. Nu le-aș fi cumpărat niciodată dacă nu mi-ar fi fost recomandate. Cu toate acestea, am ajuns să le cunosc, să le citesc și nu au fost doar minunate, dar au fost de-a dreptul utile.

1. Cea mai cea, de departe, este cartea lui Jeffrey E. Young, Cum să-ți reinventezi viața. Are un titlu atât de siropos (pentru gusturile mele) încât sunt absolut convinsă că niciodată nu m-aș fi apropiat de ea. Și totuși, mi-a fost recomandată de cineva de încredere. Acum, pot spune cu mâna pe inimă că este o carte pe care cred că fiecare om din lumea asta mare ar trebui să o citească. Autorul reușește să prezinte într-o manieră extrem de prietenoasă, ușor de înțeles, schemele cognitive după care funcționăm majoritatea dintre noi. Citind, ajungi să înțelegi atât de multe despre tine și despre felul în care ai crescut, despre lucrurile care te dor cel mai mult și soluții clare prin care poți ține în frâu comportamentele distructive. Jeffrey E. Young este fondator al psihoterapiei centrate pe scheme cognitive și este director si formator la Centrul de Terapie Cognitiva din New York. Dați-i o șansă și chiar o să vă ajute. Mult.

2. Reticentă am fost (deși cunoșteam autorul și aveam încredere în ceea ce scrie) și la adresa cărții Rețete împotriva îngrijorării. O abordare prin joc a anxietății și fricii copiilor, scrisă de către Lawrence J. Cohen. Reticența mi-a venit din faptul că nu cred deloc în rețete și mi-a părut mult prea comercial titlul. Din fericire, i-am dat o șansă pentru că mai citisem cărți ale lui și omul chiar e foarte bun în ceea ce face. Uite așa am descoperit și minunea asta de carte. Nu vă lăsați înșelați de faptul că menționează copiii în titlu. În ceea ce mă privește, pot spune cu mâna pe inimă că poate citi cartea asta oricine nu are copii și tot se va găsi pe sine în câteva puncte esențiale ale cărții. Ba mai mult, veți găsi idei și soluții.

3. Într-un final, o carte căreia i-am dat o șansă acum ceva vreme bună doar pentru că a insistat mama mea că e faină și îmi va plăcea. De ce nu aș fi dat eu banii pe ea? Pentru că atunci când am văzut-o prima dată în librării mi-a părut încă un roman rusesc, dramatic, exagerat, ceva de care cu siguranță m-am săturat și de care nu prea am chef acum. De unde mi-a venit asta? Nu știu. O prejudecată stupidă, probabil. Cartea asta e dincolo de cuvinte. Da, e dramatică. Nu, nu e exagerată. E o lecție pură de reziliență, de putere interioară fantastică. Nu am putut-o lăsa din mână. M-a trecut prin toate stările prin care trece personajul principal, le-am simțit pe fiecare în parte, atât de bine este scrisă. Jos pălăria. Zuleiha deschide ochii, de Guzel Iahina. 

Sunt sigură că au fost mai multe cărțile asupra cărora m-am înșelat de-a lungul timpului și care poate meritau menționate aici dar memoria mea nu mai e ce a fost. Acestea sunt cele mai recente și dacă măcar uneia dintre ele îi dați o șansă și vă aduce bucurie și util în viață, sunt mulțumită.

Să ne fie de bine.

Leave a Reply