Tot ce n-am știut despre a adopta un cățel până ce am adoptat un cățel

Venirea lui Do în viața noastră a fost și este în continuare extrem de frumoasă și extrem de provocatoare. Chiar dacă ne-am documentat mult înainte de a ne asuma un cățel, chiar dacă am stat o vreme pe gânduri, tot nu am fost complet pregătiți. Sunt tentată să spun că e ca și cu copiii. Nu este. Nu pot fi comparate cele două. Copiii rămân de departe cea mai frumoasă și mai grea provocare. Dar cățelul, este și el la urma urmei un suflet în familie. Da, devine mult mai repede independent, nu are nevoie de tine tot timpul, ca un bebeluș, dar este și el copil și are și el nevoi.

Așadar și prin urmare, dacă decideți să integrați în familia voastră un pui de cățel, iată câteva lucruri utile pe care este important să le știți și să vi le asumați, indiferent de rasă sau de proveniența cățelului (adăpost, cumpărat, primit, etc):

1. Puii au nevoie de timp. Mult timp. Și chiar dacă crezi că ai acest timp, vor avea nevoie de mai mult decât crezi tu acum că au. Investiția aceasta inițială de timp e absolut necesară pentru că ea dă naștere unui atașament sănătos între tine și cățelul tău. Lipsa acestei investiții inițiale duce adesea la câini care cresc și devin problematici, agresivi, etc și ajung să fie dați.

2. Dacă sunt luați de foarte mici de la mamă și frățiori, vor învăța pe voi comportamentele – adică vor sări, vor mușca, vor învăța pe voi și pe mâinile voastre cât de tare au voie să muște, să prindă, să tragă. În mod normal, ei deprind aceste comportamente din joaca cu frățiorii lor undeva între 2 și 4 luni de viață. Se învață unii pe alții limitele în joacă. Dacă ajunge în familia voastră de foarte mic, atunci e important să știi la ce să te aștepți.

3. Plimbările lungi și dese, în lesă scurtă, plimbări în care nu poți doar asculta muzică sau sta pe telefon, plimbări în care câinele are nevoie de atenția ta maximă la început, acestea sunt momente de bază în care se formează relația / atașamentul / așa devii practic stăpânul pe care să îl respecte și să îl asculte, lucru de altfel crucial atunci când mai crește.

4. Va roade. Mai ales pe la 4, 5 luni, când încep să îl doară dinții, gingiile, etc. Va roade tot ce te aștepți și ce nu te aștepți și e absolut normal să facă asta. Tot ce putem noi să facem este să ne asigurăm că are ce să roadă, cât mai variat și că face asta controlat, că roade ce vrem noi, nu altceva.

5. Va face pișu în casă la început. Se învață repede să facă afară dar cu siguranță vei șterge și vei dezinfecta după el o vreme bună.

6. Puii de cățel au o mare teamă de abandon. Va scheuna și va plânge de mama focului când vei / veți pleca undeva fără el. Nu ține foarte mult perioada, dacă e gestionată ok, dar există. Ce am găsit noi că ajută a fost ca în weekenduri să ieșim și să intrăm des în casă, să vadă cât mai des că plecăm, dar ne întoarcem. Plecăm dar ne întoarcem. Plecăm dar ne întoarcem.

7. Când sunt micuți, au nevoie să mănânce de 3 ori pe zi. E important să fie cineva în casă care poate face asta în fiecare zi.

8. Ca și cu copiii, când ți-ai pierdut cumpătul, ai pierdut. Câinii respectă și urmează ordinele date cu calm.  În acest sens, dresajul contează și contează mult. Sunt reguli clare în lumea câinilor și trebuie să le cunoști pentru a te asigura că al tău câine ascultă de tine și nu tu de el.

9. Se prea poate să fie nopți albe la început, până când cățelul învață rutina familiei, până înțelege că trebuie să doarmă toată noaptea. Chiar și după ce înțelege asta, vezica lui tot va avea limitele sale așa că pe la un 6 dimineața cel mai probabil se va cere afară.

10. Dacă nu vrei ca al tău câine să fie agresiv, sălbatic, fricos (care e aproape similar cu agresiv pentru că și ei, câinii, ca și oamenii devin agresivi din frică în cele mai multe din cazuri), e important să îi oferi șansa la socializare cât mai des. Și nu doar cu alți oameni, dar mai ales cu alți căței.

11. Un câine aduce cu sine cheltuieli. Mai multe decât o pisică, cu siguranță. Aici mă gândesc la mâncare (nu știu alții cum sunt dar al nostru, care acum e în creștere, ne-ar mânca cu totul dacă ar putea), veterinar (vaccinurile sunt OBLIGATORII și riscurile dacă nu le face pe toate sunt foarte mari), jucării, cușcă și țarc dacă devine câine de curte.

12. Cățelul tău mic și pufos și delicat va mânca propria vomă sau voma altor animale dacă nu ești atent să îl instruiești în acest sens. Bineînțeles, nu se dă în lături nici de la excrementele altora. Al nostru a încercat să mănânce din caca produs de moștenitorul familiei. Minunat, știu.

13. Teoretic toată lumea știe punctul ăsta, practic e MUSAI să îl repet. Un câine se atașează pe viață de familia care îl adoptă. Suferința lui dacă ajungi să îl dai pentru că nu te-ai putut ocupa de el e dincolo de orice cuvinte aș putea scrie eu aici. Nu e o jucărie.  E un suflet real, de multe ori mai curat și mai mare decât mulți dintre oameni.

Dincolo de toate cele de mai sus, evident, zace una dintre cele mai frumoase prietenii pe care le poți lega vreodată. Nimic din ce-i teribil de frumos în viața asta nu-i ușor.

Să ne fie de bine.

Leave a Reply