Om de bine. Ana Ioaneș

Am cunoscut-o pe Ana în timpul facultății, într-unul dintre compartimentele trenului care ne ducea de la Cluj la Orăștie. Noroc că ea este o fire vorbăreață și sociabilă, căci altfel probabil că nu ne-am fi cunoscut niciodată. Mi-aș fi pus căștile în urechi și mi-aș fi băgat nasul într-o carte, cum făceam mai mereu. Dar Ana nu m-a lăsat. S-a pus pe povestit cu mine și până ce am ajuns la Orăștie mi-a devenit destul de clar că o să facă parte din viața mea o vreme lungă.

Ana, dincolo de jobul ei full-time, a înființat asociația Învață să dăruiești, sub egida căreia își desfășoară activitatea Burtici Fericite, proiect prin care mămicile au acces la cursuri de Lamaze și puericultură, cursuri de Aromaterapie, cursuri de Nutriție și Diversificare în alimentația copiilor precum și ateliere și conferințe în care părinții pot sta la povești cu diferiți medici. În cadrul aceleiași asociații iau naștere an de an diverse campanii pentru bătrâni care au nevoie de ajutor, pentru case de copii sau pentru diverse adăposturi. Tot ea, Ana, cu resurse de timp numai de ea știute, crește un frumos băiețel pe nume Iannis și din 2018 a deschis și grădinița Montessori Hand in hand.  Mai multe despre grădiniță puteți descoperi aici.

1. Povestește-mi puțin despre grădinița Hand in hand Montessori. Cum s-a născut ideea și care e viziunea ta asupra grădiniței. Cum o vezi, unde o vezi, ce vise ai pentru ea?

Sinceră să fiu, dacă cineva mi-ar fi propus asta (să deschid o grădiniță) acum 4 ani, îi ziceam că a luat ceva la bord. Că nu mi se potrivește. Asta pentru că având în familie cadre didactice (tata), iar eu cochetând cu asta o perioadă de câțiva ani ca și colaborator al Universității de Medicină și Farmacie din Cluj, ajunsesem să cred că totul e așa cum am fost învățată sau cum predau eu, în felul meu, așadar sunt opțiuni peste tot. Ei bine, am avut surpriza să nu găsesc asta! M-am trezit și eu când avea băiețelul meu 1 an și 2 luni să încep să caut, să mă interesez de creșă sau bonă. Nu știu cum sunt alții dar eu pe lună ce trecea începeam să fiu tot mai îngândurată și tristă că nu am cu cine să îmi las copilul. Nu că nu găseam, nu mă înțelegeți greșit. Găseam, doar că nu se potrivea cu ce îmi doream pentru băiatul meu.

Așa m-a ajutat Dumnezeu că în ultimul moment am găsit o bonă, foarte ok, asistent medical, cu care am rămas prieteni și am început nebunia de a căuta ca pas următor locația pentru grădiniță. Un subiect tabu pentru Cluj în anul 2018. Știm cu toții ce înseamnă locații și chirii în acest oraș.

Grădinița, așadar, i se datorează lui Iannis, el e motivul pentru care m-am luptat să o deschid și în acel moment prin cap mi-a trecut o idee optimistă aș spune, și anume că toți părinții care își doresc ce e mai bun pentru copiii lor și pentru care contează mult unde îl lași, cu cine, ce mănâncă, cât doarme, unde doarme (în ce tip de pat), cât de des se schimbă așternuturile, etc, vor găsi ce au nevoie și înțelegere aici.

Grădinița Montessori Hand in Hand înseamnă să îmbini curricula Montessori cu cea tradițională,  utilizând 90% din materiale, pe cele de tip Montessori. Nu avem o asemenea grădiniță în Cluj, doar în Iași și București, iar eu am gândit-o ținând cont de sistemul Montessori care mi-e drag sufletului și de faptul că suntem în România, unde lucrurile sunt câțiva ani distanță față de normal și nu știm peste 3-4 ani ce vom găsi. Astfel, dacă nu va fi Școală Montessori clasele 1-8, care să fie ok, atunci copilul meu va merge în tradițional sau în privat! De felul meu gândesc pe termen lung și cu multe ”De ce?” în minte.

Sunt multe aspecte pe care eu nu le-am regăsit în alte grădinițe și aici am vrut să le am, pentru copiii mei. Și spun asta pentru că nu fac diferența între al meu și ceilalți copii, ei simt asta când poposesc în mijlocul lor, la joacă sau să citesc povestea înainte de culcare. Este o grădiniță unde asistentul medical e cu copiii, unde avem niște reguli clare pentru sănătate și unde în cele 72 ore de acut copilul nu intră în comunitate, altfel toți ar pica pe capete. Nu e corect față de copiii alergici să nu ne pese ce le dăm să mănânce, astfel că avem 3 tipuri de meniuri, toate testate în laboratorul de nutriție (ca să scap de dubii ) iar desert nu există. În schimb dăm fructe la gustări și shake-uri de tot felul copiilor.

Am introdus opționale precum muzica ORF – un bun stimulent intelectual, ateliere de povești, teatru de copii, pictură pe sticlă, și multe altele, lucruri pe care eu nu le-am găsit în alte grădinițe, cel puțin nu toate la un loc. Recent am dat startul pentru Grupa Toodlerilor de 2 ani și acum pregătim summer-campul (4 zile părinte cu copil) undeva frumos, în afara Clujului, cu activități specifice.

Ce viziune am? Deja scriu romane. Pe scurt, să pot ajuta cât mai mulți copii să fie fericiți când vin la grădiniță, și să aștepte părinții după ei când vin să îi ia, așa cum se întâmplă la noi acum. Nu știu ce ne rezervă viitorul dar nu exclud posibilitatea de a crește echipa, caut încă o locație. După cum am mai spus-o, eu mă ghidez după feedbackul primit și după ce îmi spune mintea si sufletul.

2. Oamenii care te cunosc te percep tare calculată și echilibrată. În mod evident, ești plină de energie și faci multe lucruri faine. Întrebarea este care e filosofia ta de viață? Prin asta mă refer la ce te ghidează, ce te ajută să iei decizii și să răspunzi oricărei întrebări legate de sensul tău pe pământ. 

Cred că fiecare primim atât cât putem duce, Dumnezeu știe cel mai bine ce putem face și cât să primim. Energia o primesc ca răsplată la ceea ce fac, indiferent că vorbesc de mulțumirea părinților, a străinilor, a pacientelor, a copiilor săraci, a familiei, nu contează. Pentru mine să văd că am reușit să ajut un om este cel mai frumos lucru posibil, simt că am bifat “mission complete”.

3. Legat de filosofia de viață, cum te împaci cu propriile anxietăți, cum ar fi timpul limitat al fiecăruia pe pământ, mai ales când sunt atâtea lucruri minunate pe care mulți dintre noi ne dorim să le realizăm?

Ioi Ana esti mortală la faza asta. Nici nu am timp să mă gândesc la asta sincer de 3 ani încoace. Însă atunci când am pierdut una dintre cele mai dragi ființe din viața mea, acum 6 ani, mi-am dat seama că toți suntem datori cu această trecere. E foarte greu pentru cei care rămân în urmă, perioada de panică, dezamagire, simți lipsa acelei persoane în viața de zi cu zi, lucruri care pot urma pentru fiecare din noi, însă acea persoană pe care nu o mai am acum a fost exemplu pentru mine și mereu îmi spunea că “toți suntem datori cu o moarte, important e să plecăm împăcați că tot ce am făcut în viața aceasta a meritat“. Am avut momentele mele de tristețe o perioadă lungă, însă mi-am impus (e dur cuvântul, dar acesta este) să îi ascult sfatul și să găsesc acel ceva prin care viața să meargă mai departe. Și iată că la 3 ani și un pic după ce am piedut-o, o nouă ființă a prins viață, cel care îmi umple diminețile cu vocea lui dulce strigând de la etaj “mama! mama, unde ești? haide la mine!”

4. Ce frumos ne-ai vorbit. Mulțumesc. Hai să te întreb și ceva mai vesel. Împărtășește-ne 3 lucruri sau acțiuni care te binedispun și care te ajută oricând să schimbi o stare proastă cu una bună.

1. Muzica mă relaxează. Am practicat 12 ani pianul și 3 ani chitara și rămâne cel mai frumos lucru indiferent de moment (tensionat/relaxare/când conduc/gătesc/ când sunt cu băiețelul meu prin casă și cântăm, oricând)!

2. O floare – e cel mai frumos gest, sau cel puțin așa îl consider eu.

3. Un masaj cu pietre vulcanice – mă relaxează cu totul.

5. O carte și un film pe care ni le recomanzi cu drag, așa, ca de final.

În ultimii ani doar cărți de specialitate am citit (zona medicală și parenting). Spun asta din păcate. Nu mă mândresc cu asta dar atât am mai apucat.  “Copilul tău este un geniu” (Florin Colceag & Florin Alexandru) e cartea pe care o recomand cu drag, precum și filmul PS I LOVE YOU dedicat, cred eu, oricui are un suflet drag alături.

Ea este Ana. Are un suflet cât un munte și cumva, numai ea știe cum, găsește destulă energie încât să ajute oricând, oricum, pe oricine poate.

Să ne fie de bine.

Leave a Reply