Treaba cu voluntariatul

Sunt, pentru fiecare dintre noi, câteva repere clare în viața pe care am trăit-o până în acest punct. În acele repere de obicei găsim oameni și forțe formatoare. O astfel de forță în viața mea, care mi-a definit multe dintre trăsături și m-a făcut să cunosc mulți oameni fantastici a fost voluntariatul.

Le voi fi mereu reunoscătoare părinților mei pentru că m-au îndreptat de mică spre tot felul de activități de voluntariat, de departe una dintre cele mai semnificative astfel de experiențe fiind implicarea în organizația Salvați Copiii, pe vremea liceului.

Am învățat lucruri despre lume pe care nu ai cum să le înveți altfel ca adolescent. Am participat la congrese naționale și internaționale, am înțeles de foarte tânără cu ce probleme se confruntă copiii din țara noastră și nu numai, am stat față în față cu victime ale traficului de ființe umane, victime care aveau 17-18 ani, atât cât aveam și eu pe vremea aceea. Am înțeles cum funcționează un ONG și care e rolul lui în societate. Și lista poate continua mult și bine. Mai presus de toate, am cunoscut oameni extraordinari și am legat prietenii frumoase. Am mers în tabere, am muncit, am cântat și am râs. Mult. Asta îmi amintesc. Îmi amintesc clar energia fantastică pe care un grup de voluntari tineri, motivați, bucuroși pot să o aducă unei organizații.

Îndemnați copiii să facă parte din ONG-uri. Îndemnați copiii să facă voluntariat de orice fel vor ei. Pentru orice cauză aleg să facă asta. Dacă nu pot ei alege, susțineți-i și ghidați-i. Voluntariatul nu este timp pierdut. Voluntariatul nu este muncă fără bani. Voluntariatul înseamnă implicare, înseamnă muncă și dedicare. Și da, nu vin bani înapoi. Dar vin altele, care cel puțin la o anumită vârstă, sunt infinit mai prețioase. Vin lecții despre lumea în care trăim, vin oameni competenți care te pot învăța multe lucruri faine, vin viitori prieteni buni, vin lecții despre leadership, despre negociere, despre obținere de fonduri, despre gestionarea resurselor. Vin povești, experiențe, momente în care lucrurile îți ies cum vrei și momente care te fac să îți crești toleranța la frustrare. Mai presus de toate, ajungi într-o lume și într-un grup care are un sens, un scop, unde oamenii cred în ceva, au valori, au direcție, au idei frumoase și lucrează împreună pentru toate cele de mai sus.

Îndemnați copiii spre voluntariat. Chiar de sunt mici sau sunt deja adolescenți. Odată ce vor prinde gustul, odată ce microbul s-a instalat, vor căuta ei noi oportunități. Vor ști ce au de făcut. Voluntariatul îți dă un scop, îți umple timpul cu lucruri frumoase și utile și îți dă oameni faini cu care să cucerești lumea.

Tabără Salvați Copiii, Râul Alb, Caraș-Severin, undeva în timp, demult tare demult

Nu mai țin legătura cu Adina. Nu foarte strâns cel puțin. Dar știu sigur că dacă am reuși să ne întâlnim la o cafea oricând în viața asta, ar fi ca și cum timpul n-a trecut niciodată. Eram copile amândouă în poza de mai sus, acum creștem copii amândouă. Dar știți voi treaba cu prieteniile și proximitatea. Oamenii frumoși îți rămân în suflet mereu. Și partea și mai faină e că oamenii frumoși rămân frumoși întreaga viață. Pentru asta bag mâna în foc.

Să ne fie de bine.

Leave a Reply