Treaba cu cititul

Îmi plac cărțile, nu-i niciun secret în asta. Îmi plac mult. Îmi place cum miros, îmi place cum arată, îmi place cum se potrivesc în mâini, îmi place textura lor și mai presus de toate îmi place să le citesc. Așa că m-am pus pe investigat prin  internetul mare și lat, prin surse credibile din punct de vedere științific, care-i treaba cu cititul ăsta. De ce ne place unora așa de mult și de ce ar fi o chestiune utilă. Iată ce am aflat:

Alzheimer.

Nu ni-l dă, ni-l ia. Avem șanse reale să amânăm și chiar să prevenim în totalitate boli precum Alzheimer sau demența dacă citim des și bine. Ca orice alt mușchi din organism, și creierul are nevoie de exercițiu.

Deșteptăciune.

Devenim mai isteți. Și nu doar pentru că fiecare carte ne ajută să avem un vocabular mai bogat sau pentru că accesăm mai multe informații, idei, cunoștințe ci și pentru că realmente creierul nostru face din ce în ce mai multe conexiuni cu fiecare carte citită, de orice fel ar fi ea, conexiuni pe care le folosește mai apoi în viața de zi cu zi. Vorba ceea, ne prindem mai repede de lucruri.

Empatie.

Devenim mai empatici. Și cum știm cu toții că empatia e licoarea magică a secolului în care trăim, asta e mare lucru. Cum devenim mai empatici? Răspunsul îl știe fiecare cititor care a bocit vreodată când ceva grav i s-a întâmplat personajului său preferat dintr-o carte.

Stress.

Combate stressul. Da, știu, sună ca o reclamă la Furazolidon. Doar că, pe bune, cititul combate stressul.  Puține lucruri pot să te mai supere atunci când te pierzi cu totul într-o poveste bine scrisă, mai ales dacă e una care implică ceva mister, precum cărțile lui Carlos Ruiz Zafon. Atunci când relaxarea asta se mai și petrece seara, înainte de somn, putem lejer adăga la beneficii calitatea îmbunătățită a somnului.

Se ia.

Când citim ceva bun bun bun, n-avem cum să nu povestim mai departe. Cu siguranță facem și altora poftă de citit. Și uite așa, picătură cu picătură, facem fiecare lumea un picuț mai bună, carte după carte, om după om.

Oameni noi.

Deși șansele sunt mari să cunoaștem realmente oameni noi prin intermediul diferitelor cluburi de carte (mediu fizic sau online), la altceva mă refer eu aici. Citind, avem acces la gândurile, ideile, curiozitățile, fricile sau bucuriile unor oameni extraordinari care poate mai trăiesc, poate nu. Și da, sunt destul de sigură că majoritatea celor care au scris vreodată o carte sunt extraordinari (cu mici excepții) pentru că e nevoie de un univers interior fantastic pentru a construi o carte. Iar numărul și felul de astfel de oameni pe care îi putem cunoaște prin intermediul cărților lor, sunt absolut nelimitate.  Cât de faină-i treaba asta, eh?

Focus.

Concentrare. Altfel spus, mană cerească pentru ăștia impacientați din fire, așa ca mine. Am mult mai multă răbdare acum decât aveam acum 10 ani și mult mai bună capacitate de concentrare. Da, e drept, nici nu mai beau și nu mai fumez ca în studenție, dar și miile de ore petrecute cufundată în câte o carte au ajutat cât de cât.

Ultima, dar nu cea din urmă, dacă Tyrion spune, eu cred pe cuvânt.
S-avem poftă la citit!

 

Leave a Reply