Un singur lucru a rămas constant. 

Am fost vegetariană câțiva ani buni și puteam să jur că e cea mai bună opțiune. Acum mănânc și carne dar mânânc mai cumpătat ca niciodată și nu aș mai jura pe nicio opțiune vreodată.  Sunt creștin-ortodoxă și probabil o să rămân așa dar în trăiri și în suflet mă apropii mai tare de credințele budiste decât de oricare altele. Am fost extrovertită trei sferturi din viața mea de până acum și acum sunt introvertită până în măduva oaselor, acceptată, asumată, fericită.

Am lucrat într-o companie mică, de familie, cu iz antreprenorial tipic românesc. Am lucrat într-o companie mare, internațională și am lucrat în variate ONG-uri, asociații, organizații. Toate cu bune și cu rele, toate cu un singur mare adevăr: unde nu-i cap, vai de picioare. Sau mai bine zis, contează enorm cine și cum conduce echipele. Mi-a plăcut să port tocuri și costumașe ani buni din viață și am crezut cu adevărat că acela e stilul meu și gata. La fel de vehement am purtat și tricourile cu Metallica și unghiile negre din adolescență. Acum port haine simple, de calitate și nu mai cred nimic în privința stilului, în afara faptului că se poate schimba oricând și asta e ok.

90% din ce am crezut că înseamnă să crești un copil cred diferit acum. Asta se aplică și în cazul unei căsnicii sau a unui job bun. Am confundat mare parte din viață prieteniile profunde, clare, bune cu prieteniile de proximitate, cu ieșirile dese și cu prieteniile contextuale. Acum sunt doar extrem de fericită și recunoscătoare pentru oamenii care mă cunosc fix cum sunt și pe care îi iubesc fix așa cum ei sunt. Și nu mai cred nimic vehement când vine vorba de prieteni sau prietenii.

În toate shimbările, în toate devenirile, un singur lucru a rămas constant. Credința în bine. O am de când mă știu și nu o voi schimba niciodată. Cred cu încăpățânare în a face bine ori de câte ori poți cuiva și a nu face rău niciodată nemotivat. Da, aș fi în stare să ucid dacă viața cuiva iubit ar fi în pericol. Să nu confundăm binele cu a fi naiv sau slab. Dar să faci rău neprovocat, nemotivat, doar pentru că poți, acesta mi se pare un mare semn de slăbiciune. Până și câinele meu înțelege asta mai bine ca mulți dintre oameni. Așadar, încă mai cred în bine și în bun-simț. Îmi plac mult oamenii care încearcă să lase lumea un loc mai bun în urma lor și pentru asta voi face tot ce pot să vă prezint câțiva astfel de oameni în poveștile acestui blog.

Aici vom vorbi despre bine. Despre oameni faini care fac bine, despre cărți care ne fac bine și despre copii, care sunt binele suprem în lumea asta.

Să ne fie de bine.

2 Replies to “Un singur lucru a rămas constant. ”

  1. Dacă am ramas cu ceva în 36 de ani e ideea ca singura constanta e schimbarea. Și aia dintre noi care știu sa se adapteze vor reuși. Bine, dacă vine apocalipsa Zombie, sunt mort fără Facebook 🙂

Leave a Reply