Bunăvoința – slăbiciune sau calitate?

Am citit azi despre World Kindness Movement. Am aflat că, apărut în Japonia în anul 1960, Small Kindness Movement se dorea o zi pentru combaterea violenței în Universitatea din Tokio. Astăzi, sărbătorim World Kindness Movement (Ziua Internațională a Bunăvoinței) pe data de 13 noiembrie. În prezent, mișcarea are milioane de membri în peste zece țări.

Pentru mine personal, bunătatea și bunăvoința sunt valori extrem de importante. Mă ghidez după ele în tot ce fac și fac tot ce pot să trăiesc conform lor. Nu de puține ori am fost ”luată de fraieră pentru asta”, cum ar zice românul. N-am niciun regret pentru că pe termen lung am învățat să trăiesc cu asta. În contextul lumii în care trăim, nu pot să nu mă întreb dacă bunăvoința este văzută predominant ca o calitate sau ca o slăbiciune. Eu știu sigur cum o văd. Dar majoritatea? Continue reading “Bunăvoința – slăbiciune sau calitate?”

Mai mult, mai repede, mai bun, mai ieftin, mai nu știu cum

Mă tot uit la puiul ăsta de pisic care a ajuns cumva în casa și în sufletele noastre. Ne rugăm în fiecare zi să fie puternică și să crească mare și sănătoasă, așa cum merită orice pui, de orice fel, pe lumea asta. În căutările noastre de a afla ce o ajută și ce nu în perioada asta vulnerabilă, din discuțiile cu medicul veterinar și cu diverși oameni care au mai crescut pui atât de mici, un singur mare gând a ieșit la suprafață pentru mine: Continue reading “Mai mult, mai repede, mai bun, mai ieftin, mai nu știu cum”

Arta văzutului de treaba noastră

”Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”.

Așa zicea John Stuart Mill, părintele filozofiei utilitariste și așa cred și eu cu toată convingerea. Mai pe românește, cred foarte tare în arta de a ne vedea fiecare de treaba noastră. Visez adesea cu ochii deschiși la o lume în care fiecare își vede de treaba lui cu grija de a nu încălca prin asta libertatea sau binele altuia.

A-ți vedea de treaba ta presupune să te ocupi de propria ta fericire, de propriile tale datorii, responsabilități. greutăți și de propriile tale dorințe. Presupune să te ocupi de tine și de familia ta, de oamenii tăi dragi, de relațiile pe care vrei să le cultivi. A-ți vedea de treaba ta presupune să faci o treabă bună acolo unde ești, pentru oricât timp ești, fie că vorbim de serviciu, de un ajutor dat cuiva sau de practicarea unui hobby.

Arta asta uitată și prea des ignorată mai presupune ceva important: Continue reading “Arta văzutului de treaba noastră”

Ce rămâne după Dragnea

Mult extaz în ziua de ieri. Și pe bună dreptate. Omul ne-a făcut viața publică un calvar la urma urmei timp de doi ani de zile, unora direct, altora indirect. Cum ar spune băiatul meu de 3 ani ”cazul e simplu – dacă e hoț trebuie să meargă la închisoare, că doar acolo merg hoții”.

Lui n-o să-i fie greu la închisoare, sunt convinsă de asta. Un om cu abilitățile lui, cu banii lui, cu relațiile lui, își cumpără ușor favoruri și chiar oameni într-o închisoare. Poate n-o să fie chiar așa de fain ca în concediu, dar calvar nu va fi. Va ieși mai repede și va avea averea intactă. Poate scrie și vreo carte, deși nu pare genul.

După Dragnea însă, Continue reading “Ce rămâne după Dragnea”

Om de bine. Carmen Ion

Am mai zis-o și o voi zice mereu. Orice, dar absolut orice îi poate face pe copii, tineri și adulți să citească mai mult, e treabă faină. Orice. Pentru că vorbesc excesiv despre cărți, pentru că le văd ca unul dintre cele mai frumoase instrumente de dezvoltare continuă, mi-a ajuns inevitabil la urechi vestea despre Boovie.

”BOOVIE® este un concurs de book-trailere (de aici și denumirea lui, o alăturare a termenilor book & movie), care se adresează liceenilor, dar și elevilor de gimnaziu din clasele a VII-a și a VIII-a și care a luat naștere din dorința unui profesor de a-i convinge pe elevi să citească mai mult. Scopul principal al festivalului este să promoveze cartea, ideea de a citi de bunăvoie şi de a-i ajuta pe tineri să-şi dezvolte toate tipurile de inteligenţă, precum şi diverse abilităţi de comunicare şi învăţare continuă. Continue reading “Om de bine. Carmen Ion”

Treaba cu fericirea

Dacă îi întrebi pe budiști, fericirea înseamnă evitarea suferinței. Dacă îl întrebi pe câinele nostru, fericirea înseamnă un os cu ceva carne pe el, ros lângă oamenii tăi, în sânul haitei tale. Dacă mă întrebi pe mine, fericirea e glasul copilului meu. Orice zice, oricând, oricât.

În toate momentele de fericire, normalul îmi părea prea puțin iar excesul îl resimțeam tot timpul prea târziu. Ăsta mi-a fost ritmul, de când mă știu. Până la nașterea lui Filip. De atunci trăiesc într-un exces continuu. De oboseală, de râsete, de griji, de strâns jucării și haine, de pupat și de iubit.

Channing Pollock zicea cândva că fericirea este o stație între prea puțin și prea mult. Așa o fi. Eu nu știu să iubesc cu măsură oricum și nici să fiu fericită cu măsură. Din cauza asta am tahicardie des. Medicul vrea să-mi reducă din bătăile inimii, pe mine mă interesează doar să bată cu sens. Continue reading “Treaba cu fericirea”

În același timp în jurul lumii

De când mă știu, îmi place să-mi iau câte 5 minute odată la câteva zile, în care să mă gândesc câte minunății se întâmplă FIX în acel moment în întreaga lume.

E ora 9:00 dimineața într-o duminică ploioasă de mai, aici în Cluj-Napoca, în timp ce eu scriu acest articol. FIX în acest moment undeva în lumea asta mare se naște un viitor președinte care va face lucruri mărețe. FIX în acest moment în altă zonă a lumii doi oameni se duc la culcare certați și alți doi oameni cu siguranță se duc la culcare îmbrățișați. FIX în acest moment cineva, altcineva scrie ceva tare frumos și altcineva moare. FIX în acest moment cineva își ține pentru prima dată bebelușul în brațe și altcineva își tine pentru ultima dată copilul în brațe. FIX acum cineva stă fericit pe WC și altcineva mănâncă cu poftă un mic-dejun, un prânz sau o cină absolut delicioasă. FIX acum cineva moare de foame.

Tot ce ne putem imagina și cu siguranță mii de lucruri pe care nu ni le putem imagina, toate se întâmplă deja FIX acum undeva pe acest Pământ.

Când am văzut cartea În același timp în jurul lumii, a fost ca și cum cineva mi-a luat gândurile și le-a pus într-o minunată carte pentru copii. Toate scurtele mele meditații de adult, felul meu de a mă conecta la lumea în care trăiesc, de a-mi exersa empatia și răbdarea, au fost transformate în imagini fantastic de frumoase și traduse în meditații numai bune pentru copii.  Continue reading “În același timp în jurul lumii”

The Alpacas

Când vine vorba de pasiuni, ele te consumă fie că alegi să le urmezi, fie că nu. Asta am văzut mereu în jurul meu. Fie îți urmezi visul și te lași consumat de el, fie alegi să amâni inevitabilul și te lași consumat de ne-trăirea visului. Pasiunea are ea felul ei de a ieși la suprafață oricum, mai devreme sau mai târziu.

Andrei este unul dintre oamenii care și-a dat seama la timp care este menirea și talentul său pe acest pământ și acum se lasă ghidat de visul lui. Pe Andrei l-am cunoscut în timpul liceului, în Reșița, orașul în care am crescut amândoi. Aproape că nu am nicio amintire legată de el care să nu implice și o chitară. A avut mereu o voce minunată iar chitara părea să fie doar prelungirea naturală a mâinilor lui. Andrei locuiește acum în Londra, unde a înființat o trupă care se numește The Alpacas. Am povestit cu el despre muzică, aceasta fiind pentru el calea spre sens și spre oameni. Continue reading “The Alpacas”

O să scriu o carte pentru tine, mami. Și cartea de la care a pornit totul.

Ne-am pus de ceva vreme în pat. Am terminat de citit Cadoul gărgăriței Suzette și am terminat și de discutat pe seama ei. Dar pruncul nu reușește nicicum să-și găsească liniștea. Are gânduri. Ca în fiecare seară, de altfel.

– Vreau să-ți fac și eu un cadou de Paște, mami. Așa ca Iepurașul.
– Oh, puiule, ce frumos gândești. Dar să știi că nu am nevoie de nimic. Uite, poți să îmi oferi mulți, mulți pupici. Știi că nu mă satur de ei niciodată.
– Nu. Zice el îmbufnat.

Se întoarce cu spatele la mine și se strânge tot, tot, să se facă cât mai mic. Știe bine că îl înconjor tot și-l acopăr cu brațele mele dacă se pune în poziția asta.

– N-ai înțeles… continuă el după o vreme. Continue reading “O să scriu o carte pentru tine, mami. Și cartea de la care a pornit totul.”

Câștigăm împreună sau murim singuri, separat?

Astăzi în Sri Lanka peste 200 de oameni au murit și peste 400 au fost grav răniți pentru că încă un grup de oameni (nu se știe deocamdată cine) a decis că singura cale e violența. 200, 400. Sună sec, sună a numere și nimic mai mult. Sună clar a ceva ce nu ni se poate întâmpla nouă niciodată. Greșit. Sri Lanka nu se aștepta la așa ceva, așa cum cu siguranță nu se așteaptă nici România, țara în care nu suntem niciodată pregătiți să ningă în decembrie.

Sună a treabă cu care noi nu avem de-a face și mai mult, pentru care nu putem face nimic. Doar că putem. Continue reading “Câștigăm împreună sau murim singuri, separat?”