Câștigăm împreună sau murim singuri, separat?

Astăzi în Sri Lanka peste 200 de oameni au murit și peste 400 au fost grav răniți pentru că încă un grup de oameni (nu se știe deocamdată cine) a decis că singura cale e violența. 200, 400. Sună sec, sună a numere și nimic mai mult. Sună clar a ceva ce nu ni se poate întâmpla nouă niciodată. Greșit. Sri Lanka nu se aștepta la așa ceva, așa cum cu siguranță nu se așteaptă nici România, țara în care nu suntem niciodată pregătiți să ningă în decembrie.

Sună a treabă cu care noi nu avem de-a face și mai mult, pentru care nu putem face nimic. Doar că putem. Continue reading “Câștigăm împreună sau murim singuri, separat?”

Familiile sunt fericite când cuplul este fericit

Nu există familie fericită acolo unde cuplul nu este fericit. Sunt sigură de afirmația asta și bag mâna în foc că m-ar sprijini în acest sens orice psiholog sau psihiatru competent din lumea asta mare. Tocmai pentru acest motiv, atunci când apar copiii, focusul pe relația de cuplu ar trebui să fie mai mare ca oricând, nicidecum mai mic. Mai mare decât pe educația copilului, mai mare decât pe carierele individuale ale fiecăruia, mai mare decât soarele și luna la un loc. Din TINE și din MINE a pornit familia, doar TU și EU o putem duce mai departe. Dincolo de asta, restul sunt povești. Continue reading “Familiile sunt fericite când cuplul este fericit”

Fericire

Întâi mi-a plăcut. Apoi m-a frustrat. Iar spre final m-a încântat.
Trebuie să ai răbdare pentru personajele din cartea asta. Ele se dezvăluie încet, treptat. Ajungi să le înțelegi cu adevărat după o vreme bună petrecută în compania lor. Iar înțelegerea aceasta se produce așa cum îmi place mie cel mai mult: din lucruri mici. Din replici aparent banale, din reacții față de alte personaje, care sunt trecătoare, sau din gânduri spontane.

”Există un moment când vedem o nouă iubire (…), când posibilitatea iubirii a fost rostită pentru prima oară, dar încă există și posibilitatea de retragere. (…) În orele în care sunt despărțiți, între potențialii iubiți se deschide un spațiu. Este suficient un cuvânt fals sau un pas greșit și totul se poate anula. Sub posibilitatea bucuriei se află frica de rușine.”

“La cine te duci prima dată? Ăsta este primul indiciu al dragostei. Când se întâmplă ceva, fie bun, fie rău, când ridici telefonul sau îți faci loc prin mulțime, la cine vrei cel mai mult să ajungi?”

Continue reading “Fericire”

Om de bine. Lucian Bălănescu

Mi-a fost mereu greu să relaționez cu oameni care sunt extrem de siguri de tot ceea ce cred, care nu au îndoieli și care nu își pun întrebări. Lipsa totală a îndoielilor mi-a părut mereu că ridică un zid între mine și interlocutorul meu. Ca și cum, orice părere așa avea, orice aș dori să trasmit, e mai bine să țin pentru mine, ele oricum neavând sens pentru omul care e atât de sigur și de ferm în ale lui. Da, îndoiala prespune zbatere așa cum bine spune mai jos și Lucian, dar e umană, e caldă și lasă porți deschise altor oameni și ție însuți pentru dezvoltare. Și, cine știe, poate fi realmente utilă, în multe dintre cazuri.

M-am bucurat tare că Lucian a răspuns pozitiv provocării mele legate de acest articol. E un om înzestrat cu credință puternică dar și cu multe îndoieli, pe care, așa cum spune chiar el, le ia foarte în serios. Nu știu voi ce experiență aveți, dar mie mereu mi-a părut greu să găsesc oameni care cred cu putere în Dumnezeu și sunt totuși capabili să discute respectuos, cald, echilibrat și chiar cu interes cu oricine despre acest subiect, inclusiv cu atei sau agnostici. Oameni care nu se opresc la ”crede și nu cerceta”, care merg mai departe și cercetează, citesc, caută să înțeleagă și să cuprindă. Pentru discursul său echilibrat, pentru felul în care își exprimă părerile, pentru munca pe care o face, mi-a plăcut mereu să îl urmăresc pe Lucian în mediul online. Cred că, prin felul lui de a fi și prin pasiunea pe care a ales să o urmeze, este unul dintre oamenii care caută mereu să facă bine celor din jurul lui, în special tinerilor cu care lucrează. Ce face el nu vă spun eu, pentru că descrie el foarte fain mai jos. Continue reading “Om de bine. Lucian Bălănescu”

3 povești cu tâlc pe care mi le amintesc mereu

De când mă știu, mi-au plăcut poveștile. Mi-au plăcut nopțile pline de povești de groază în jurul focului, adolescentă fiind. Mi-au plăcut mereu poveștile cu tâlc pe care le-am folosit de atâtea ori ca trainer pentru a ilustra diferite idei. Și, bineînțeles, îmi plac poveștile pe care i le citesc fiului meu în fiecare zi.

Știu multe povești pe de rost și nu mai știu despre niciuna de unde a venit. Le simt pe toate ca și cum le-aș fi auzit cândva, demult, la gura sobei. De altfel, așa le-am învățat pe toate. Din om în om. Din creier în creier și din suflet în suflet.

Las mai jos trei povestioare cu tâlc, care mie una îmi revin adesea în minte, în diferite situații și pe care le-am găsit mereu a fi minunate. Continue reading “3 povești cu tâlc pe care mi le amintesc mereu”

Om de bine. Andreea Petruț

Oamenii de calitate sunt impresionanți prin felul în care gândesc. Mintea le este cel mai bun aliat și cel mai mare avantaj. Lăsând la o parte proiectele în care se implică, contextul în care se află, căci toate se pot schimba oricând, mintea rămâne mereu acolo (în cele mai multe dintre cazuri) și ea, doar ea poate aduce atât de mult bine nouă înșine și celor din jur. Bine, fie, mintea și o bucată mare de de suflet.

Din asta cred că e compusă Andreea. Dintr-o minte fabuloasă, antrenată, rezilientă, puternică și una bucată imensă de suflet. Asta cred că e ”rețeta” succesului, pentru aceia dintre voi care cred în rețete. Vă veți convinge singuri, citind cele de mai jos. Andreea este consilier al Deputatului Adrian Dohotaru și este implicată trup și suflet în Demos.  Vă reamintesc că nu promovez niciun partid politic (am avut interviuri și cu persoane din alte partide), ci promovez oameni de bine, indiferent care le este ocupația sau care le sunt pasiunile. Andreea este un om fantastic și sunt convinsă că la finalul acestui articol veți simți la fel, chiar dacă o cunoașteți doar așa, virtual. Continue reading “Om de bine. Andreea Petruț”

”Iar ești rău?” ”De ce ai făcut un lucru așa de urât?”

Nu știu voi, dar eu știu mulți adulți care iau personal remarci făcute la adresa comportamentelor pe care le au. Spui cuiva ”nașpa din partea ta să faci asta” și șansele sunt mari să audă ”ești nașpa”. ”Ce prostie!” are șanse mari să fie tradusă ”ești prost”. ”A fost foarte rău / urât ce ai făcut” =  ”ești un om rău / urât.” Ați prins ideea.

Și atunci întrebarea mea sună în felul următor: dacă noi, adulții, care vorba ceea, am avut timp berechet (în teorie) să ne dezvoltăm emoțional, cognitiv, fizic și în toate felurile în care am vrut, încă mai luăm personal remarci la adresa unor comportamente ale noastre ba poate chiar ne rănesc foarte tare, oare cum se simt lucrurile astea pentru un copil? Continue reading “”Iar ești rău?” ”De ce ai făcut un lucru așa de urât?””

Om de bine. Dana Vaida

Cu cât povestesc cu mai mulți oameni de bine cu atât cred mai tare că totul se întâmplă cu un motiv. Oameni precum Dana, care pentru mine a însemnat tare mult într-o anumită perioadă a vieții mele și care sunt convinsă că are același impact asupra multor părinți din Cluj, au ales aproape întâmplător să facă ceea ce fac. Nu e prima care îmi spune asta. La fel de întâmplător am ajuns la ea, pentru prima dată în viața mea, atunci când am aflat că sunt însărcinată. Acum, că mă uit cumva la imaginea de ansamblu și văd cât de multe dintre aceste interacțiuni au fost și sunt aparent întâmplătoare, încep să cred tot mai tare, după cum spuneam, că totul se întâmplă cu un motiv.

Nu puteam avea un medic mai bun alături de mine pe parcursul sarcinii și mai apoi în timpul nașterii. Dincolo de încrederea deplină în competențele ei ca medic (care pentru mine este esențială), a răspuns tuturor grijilor și întrebărilor mele (care nu au fost deloc puține) cu răbdare și siguranță, de fiecare dată. Continue reading “Om de bine. Dana Vaida”

De ce nu nu mă despart de cărți

Am rearanjat biblioteca zilele trecute. Fac asta din când în când. De obicei o fac doar pentru relaxare. De data asta mi-am propus să pun deoparte cât mai multe dintre cărți pentru a le dona. Nu mi-a ieșit. Îmi iese cu hainele, îmi iese cu tot felul de accesorii și aparatură de bucătărie și cu variate alte lucruri pe care nu le mai folosesc. Cu cărțile nu mi-a ieșit deloc.

Mi-au trecut prin mâini cărți pe care nu le mai băgasem în seamă de foarte multă vreme. Pe unele dintre ele le citisem prima dată în facultate.  Altele au fost citite în liceu. Altele chiar mai devreme. Mă așteptam să îmi fie ușor să mă despart de ele. La urma urmei, nici pe ele nu le-am mai ”folosit” de ani buni. Continue reading “De ce nu nu mă despart de cărți”

5 lucruri care ne fac sa trăim mai ușor unii cu alții. Partea întâi.

Zi de zi interacționez cu oameni necunoscuți. Și bănuiesc că nu sunt singura. Toți cumpărăm o pâine, fie ea albă, neagră sau fără gluten. Toți ajungem pe la farmacie din când în când, vrem nu vrem. Practic, trăim într-o comunitate, că-i mai mică sau mai mare. Unora ne plac mult aceste interacțiuni zilnice cu diferiți oameni, altora mai puțin și altora ne sunt pur și simplu indiferente. În orice categorie ne-am situa, sunt câteva lucruri pe care noi cu toții le putem face pentru a avea un trai mai bun și mai frumos atunci când căile ni se intersectează. Lucruri care nu costă nimic și care totuși au valoare mare.

1.  Spațiu personal când stăm la coadă. 

Românii stau mult la coadă. Asta nu mai e o noutate pentru nimeni. Continue reading “5 lucruri care ne fac sa trăim mai ușor unii cu alții. Partea întâi.”